Cum nu-i în stare babuinul

…Am revenit recent la Zoo Rădăuţi, într-o frumoasă sâmbătă în care în ţară s-ar fi înregistrat cele mai mari temperaturi de septembrie din ultimii 60 de ani. Prilej să constat că locul era realmente asaltat de vizitatori (doar 10 lei adultul, 5 lei copilul), mai ales familii cu copii, inclusiv familii de ucraineni refugiaţi pe la noi. Animalele din ţarcuri, atâtea câte sunt, bucuria celor mititei care, altfel, unde să le vadă… faţă în faţă? M-am bucurat şi eu să fiu îngăduit să ofer strugurii aduşi anume drăguţilor ratoni – căci tare îmi plac ratonii! –, asta în contextul în care la alte stabilimente zoo din ţară/lume ori n-ai voie să hrăneşti animalele, ori eşti obligat să le cumperi hrană din interior (nu musai că ar fi verificată, dar… s-o cumperi!). Altfel, am constatat că toate animalele de la Rădăuţi nu-şi încap în piei şi blănuri de grăsuţe, iar la ceasul la care au fost puse la masă de îngrijitori unele nici nu se prea îndemnau. Bunăoară, tigrul s-a dat să-şi guste tainul de carne de pui doar ca să-mi facă o plăcere; un urs şi-a lăsat pâinea pentru tabletele (mari, cât pentru un urs) de ciocolată albă (mi s-a explicat că asta era; iniţial crezui că e glucoză) numai şi numai să-mi demonstreze că-s bune; nişte babuini blazaţi se jucau în legea lor cu fructele. N-aş zice că mă pricep la animale, dar am avut impresia că unele aveau comportamente specifice captivităţii: o leoaică îşi ronţăia coada, un urs se legăna la gard precum copiii străzii din anii ’90, poate că şi măgarul răgea (ca măgarul…) să fie auzit tocmai din gara goală… tot de aia. Prilej să cad finalmente pe gânduri, ca omul, şi să mă întreb, cum nu-i în stare babuinul: mai bine-i să stai îndestulat după gratii şi să te laşi tras în poze ori mai bine-i să fii hăituit de fel de fel de pericole ale vieţii, în libertate?…