> L.D. CLEMENT
…Marţi, 12 (nu 13!) septembrie, pe Arena Naţională din Bucureşti au fost – luate dimpreună – vreo trei ceasuri totodată bune şi rele. Într-un sfârşit – să zicem că şi cu destul noroc – naţionala românească de fotbal a învins selecţionata kosovară (nu mare ştiutoare în a mişca mingea, însă determinată, aţoasă, maestră la capitolul simulări şi trageri de timp), astfel păstrând şanse reale de a se califica în competiţia finală de la anul, din Germania. Şi asta e de bine. N-a fost şi nu rămâne de bine că un incident (să-i spunem astfel?…) provocat de (să-i spunem astfel?!…) un grup de spectatori veniţi la stadion cu zâzanie, spre a fi remarcaţi cu mesajele lor fără legătură cu sportul şi competiţia (atât din teren şi tribune, cât şi la TV, la noi şi în… restul Europei şi lumii), a tulburat serios nu doar meciul ca atare (întrerupt mai bine de juma’ de ceas, inclusiv cu riscul să nu se mai reia). S-ar putea spune că inşii respectivi, veniţi în arenă spre a se da în spectacol – inclusiv sub privirile şi sub obiectivele organizatorilor partidei de nivel şi de scop european, inclusiv sub cele senin-dezarmate ale oamenilor de ordine (în uniforma statului) – şi-au făcut numărul, chiar le-a ieşit. Le-a ieşit până acolo încât, în acea juma’ de oră de „pauză”, au stârnit aşa dezbinare în tribune căci, pentru câteva clipe, ei scandând „România!, România!…”, majoritatea le-a răspuns cu huiduieli. Un spectacol bizar în arena naţională, un spectacol dezolant…
Comentarii