În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Şi răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti, dar un singur lucru trebuie: căci Maria partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Şi, când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc pe el.
Prin cuvintele evangheliei de astăzi suntem cuprinşi de bucuria smerită a Naşterii Maicii Domnului, a Sfintei Fecioare Maria. Pe drept cuvânt rostim şi noi astăzi „fericit este pântecele care Te-a purtat şi pieptul la care ai supt”. Iar Mântuitorul a întărit aceste cuvinte prin încredinţarea: „aşa este” ! Mărturia acelei femei din mulţime, este de fapt credinţa şi mărturia fiecărui creştin. Pe Maica Domnului o numim fericită deoarece Dumnezeu a rânduit-o să fie vasul ales pentru a purta în pântecele ei pe Domnul Hristos, „Cel Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii”. Drepţii Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului, se rugau fierbinte pentru ca Dumnezeu să le dăruiască un copil. Fiica lor a fost rodul rugăciunilor neîncetate. Când vorbim de Maica Domnului gândul ne duce la glasul blând, privirea plină de dragoste şi la chipul oricărei mame smerite. Cine nu-şi iubeşte mama, nu o poate cinsti nici pe Maica Domnului.
Sfântul Grigorie Palama aşa mărturiseşte: Dumnezeu, alcătuind un univers comun al bunătăţilor văzute şi nevăzute, ne-a arătat pe Maica Domnului ca întrunind în sine toate frumuseţile dumnezeieşti, îngereşti şi omeneşti.
Pr. DUMITRU PĂDURARU
Comentarii