Puţine mă mai surprind în viaţa cotidiană (în politică sunt surprins constant!). Primind un exemplar din culegerea de articole adunate într-o carte, o bună prietenă m-a întrebat dacă este o „pomană în memoria celei trecute în lumea tăcerii”. M-a surprins întrebarea! Putem face oare pomană în amintirea celor „trecuţi la cele veşnice” în cărţi – hrană sufletească şi nu doar în mâncare, prosoape, coroane etc.? Îmi voi răspunde singur: DA! Nu mă voi consulta cu cei care ne călăuzesc spiritual (preoţii). Şi nu din frica unui răspuns negativ! Ce bine ar fi dacă o dogmă ar cere dăruirea unei cărţi în memoria celui drag decedat.
Putem extinde subiectul! A cam dispărut frumosul obicei de a dărui o carte la aniversarea unui prieten sau coleg de muncă. De ce? Nu se mai citeşte! A da vina pe televiziuni şi a le lor nenumărate programe, pe Facebook sau TIK-TOK pentru lipsa de apetit pentru lectură explică doar parţial fenomenul. Ar fi, mai curând, o lene în gândire şi dorinţă de informare cât şi de contact cu frumosul propus de marii autori naţionali şi mondiali. Un rezumat găsit pe o reţea de socializare asupra unei capodopere literare înlocuieşte, pentru mulţi, bucuria cititului? Se pare că da!
Mă întreb (fără rost) şi vă întreb (cu rost?) dacă idolii fabricaţi din zilele noastre citesc? Şi mai ales ce citesc în afara informaţiilor (citeşte bârfe) care curg în valuri pe tabletele foarte smart? Având în vedere cum vorbesc şi, mai ales, ce subiecte îi pasionează putem spune că lectura îi plictiseşte, în cel mai bun caz! În nici un caz idolii de doi bani de acum nu vor promova „culturalizarea maselor” cum se spunea prin anii 50-60. Şi este foarte bine că se întâmplă aşa! Dar cu Raluca la Ministerul Culturii? Te poţi culca viu şi trezi mort, după cum chiar ea a spus! Şi să uiţi ce vârstă ai!! Că în rest nu ai de ce te mira. De unde nu-i nici Dumnezeu nu cere!
Cu ce înlocuim lectura, muzica cultă, expoziţiile de artă etc.? Cu nimic! Nu sunt alternative!! Spectacolul grotesc oferit de emisiunile de „divertisment” care sufocă televiziunile sunt cele mai mizerabile alternative. Zeul Ban şi zeiţa Prostie par a fi câştigat lupta pentru minţile şi sufletele românilor, indiferent de gradul de educaţie (oare mai avem educaţie?). Ne degradăm intelectual cu un entuziasm debordant şi fără să avem vreo dilemă! Ne place aşa!!
Revenind la întrebarea de început aş vrea să cred că mai există persoane (că în instituţii nu cred!) capabile să „dăruiască cultură”. Şi să aducă un aport la civilizarea tinerilor în special, ca singura cale spre recunoaşterea internaţională şi integrarea mondială pe locul pe care în merităm la „masa bogaţilor”! De ce sunt aşa de timizi şi retraşi în „turnul de fildeş” cei care pot si trebuie să fie pro-motorii emancipării culturale? Cine îi aduce în prim-planul societăţii? În nici un caz proprietarii de mijloace mass-media! „Nu prea” le ies bani de aici! Dar instituţiile care se îndestulează de la buget când ies din letargie?
Soluţia pentru revenirea culturii la locul meritat este legată de voinţă, bun-simţ şi numirea în funcţie de decizie a unor intelectuali veritabili atât la nivel central, cât şi local. Şi în plan cultural trebuie renunţat la „oameni politici” (sau „animale politice” cum le place să fie numiţi)!
DAN STRUTINSCHI
PS: Tesla spunea: „Este foarte periculos să dai puteri nelimitate unor minţi limitate”! Câţi au uitat acesta…!
Comentarii