Eşti un O (zero) barat!

Expresia din titlu o ţin minte din liceu, dar atunci încă nu înlocuise formula latinească tabula rasa (tablă ştearsă, goală) cu acelaşi sens, cu care glumea profesoara de latină, vrând să spună că nu avem nimic în cap. „O (zero) barat“ este un simbol grafic din domeniul aritmeticii şi înseamnă „mulţime vidă“, adică goală, fără nici o unitate. De foarte mult timp, simbolul a trecut din limbajul matematic în acela argotic al elevilor aflaţi în dispute unii cu alţii: „eşti un Ř barat!“, un fel de eufemism ca să nu zică direct că eşti un prost. Apoi a intrat în sfera socialului, a politicului şi între timp s-a umplut ţara de inşi O barat, adică de proşti. Dacă ne-am potrivi, alături de proşti, tonţi, idioţi, reduşi mintal, handicapaţi…, „deştepţii“ neamului aşază întreg bestiarul autohton: boi şi vaci, porci şi scroafe, oi, căţei, iepuri, şobolani, rechini, balene, moluşte, râme, căpuşe, ba chiar şi exoticii elefanţi, hiene, şacali, mai rar lei şi tigri, aşa că la o analiză atentă numărul animalelor cu două picioare din România creşte, iar al oamenilor scade vertiginos.
E clar că O (zero) barat a devenit un fenomen, unul specific ţărilor cu o populaţie educată precar în care inşi mediocri, dar tupeişti, se erijează în fiinţe superioare şi pun etichete injurioase, batjocoritoare altora, cu preponderenţă celor aflaţi mai sus pe scara socială şi intelectuală, ceea ce într-o societate normală şi aşezată după reguli clare de bună cuviinţă nu poate fi posibil decât accidental. Înainte de război, în faţa învăţătorului, a inginerului, a doctorului se scotea pălăria, ceea ce azi mai văd numai în Occident, mai ales în Anglia, iar lipitorilor de etichete precum cele de mai sus li se putea arunca mănuşa duelului între ochi. Fiindcă nu veţi vedea niciodată un om cult, intelectual adevărat, fie umanist, inginer ori specialist, adresând preopinenţilor jigniri cu O (zero) barat, cu etichete precum prost, incult, incompetent, hoţ, corupt… Şi asta fiindcă pentru respectivele etichete sunt instituţii speciale care să se pronunţe, justiţie, şcoli, facultăţi, instituţii de cercetare, comisii guvernamentale, evaluatori profesionişti… N-am auzit vreo mare sculă de ins tupeist, încrezut, dar abia alfabetizat, care să fi fost în stare să-i aprecieze pe bune pe toţi cei acuzaţi de el de prostie şi incompetenţă.
Rândurile de faţă îşi au rostul lor, venind în întâmpinarea cititorilor, a telespectatorilor care s-au săturat de o serie de moderatori grandomani ai unor televiziuni ca România TV, Realitatea TV, Naşul…, de activişti ai diverselor partide precum USR şi AUR care nu găsesc nimic demn de remarcat la români, toţi fiind proşti, idioţi fiindcă stau cu capul plecat în faţa NATO şi UE, fiindcă votează majoritatea de guvernământ compusă din PNL şi PSD, toţi guvernanţii sunt incompetenţi, hoţi, corupţi, combinagii, chiar trădători de neam şi ţară, dacă nu ies în stadă alături de Ivanovici-Şoşoacă şi Simion George, toţi sunt ticăloşi dacă susţin independenţa poporului ucrainean, care cică este opresor de naţionalităţi, cum zice idolul lor Viktor Orban, şi dezaprobă „operaţiunea specială“ a tătucului Vladimir Putin, cel ce vrea să elibereze poporul ucrainean de nazişti, dar (lucrul naibii!) poporul ucrainean nu vrea. Exact ca în bancul cu Bulă care a trecut o bătrână strada, dar ea nu voia. Nici celelalte multe popoare ale imperiului rus n-au vrut, dar acum „se bucură“ de binefacerile Kremlinului şi mor cu miile pe frontul ucrainean, ruşii fiind cruţaţi.
Aşadar, eticheta injurioasă cu 0 (zero) barat de care fac atâta uz marii fandosiţi ai politicii noastre şi linguşitorii lor din mass-media de scandal tinde să înlocuiască doctrinele şi ideologiile politice, ţine loc de proiecte şi programe de guvernare, la care analfabeţii nu se pricep, de aceea, atunci când formaţiunile politice câştigă voturi pe aroganţă şi tupeu ratează de fiecare dată prezenţa la guvernare, ele fiind specializate pe înjurături porcoase şi gesturi forţoase în parlament, în stradă ca să păcălească lumea.
De obicei, astfel de şmecheri se asociază cu pletora mahalalelor, a cartierelor mărginaşe, încercând să distrugă unitatea unor state precum Franţa.