Casă la ţară

Viscri este un minunat sat săsesc şi românesc dintr-un judeţ aflat în inima României, sat în care ceasul vremii bate concomitent înapoi şi înainte: păstrat şi reamenajat ca să credem că arată în chipul lui de odinioară, astfel conservat spre folosul celor de acum şi, poate, al celor de mâine. Ca o corabie cu pânzele-n vânt dintr-o sticlă expusă într-un magazin de artizanat. Este absolut pitoresc, în sensul că îţi vine să-l cutreieri cu sentimentul că pătrunzi, pe o scenă de teatru, dincolo de cortină, în sensul că îţi vine să-l pozezi în mod repetat, în ideea că pozele să-ţi ajute cândva memoria. Acolo, la Viscri, are un sălaş în ţara românilor şi actualul monarh al Regatului Unit, Charles al III-lea, pe care vremelnic îl locuieşte anual cam la vremea asta, de mai – iunie. Întâmplarea a făcut ca, în urmă cu aproape un deceniu, la vremea asta, să-i fiu în cale pe-aproape, la Hărman, prilej în plus de-al socoti om de bună simţire, cu eleganţă blândă şi aplecat spre atentă ascultare-vizionare a semnelor (categoric prieteneşti) ce-i se arătau… Înţeleg de asemenea că norocul satului Viscri pe deplin i se datorează, la fel cum cred că de o astfel de şansă s-ar fi putut bucura şi alte sate de pe la noi, mult depărtate de Londra, şi ele cumva încremenite în timp – dar fără astfel de chemare turistică –, având biserică veche, uliţe cu pietriş, câteva gâşte-n drum şi, desigur, multă poveste. Iată cum mă duce gândul la unul de care m-am apropiat în anii din urmă, sat dintre Suceava şi Rădăuţi cu deschidere la calea ferată şi, de-a lungul acesteia, ca şi al şoselei, cu o mulţime de case care sunt vizitate de proprietarii lor (aflaţi cu treabă la Londra, Viena, Torino etc.)… doar că în luna lui august. Doar în acele zile, proprietari înconjuraţi de megieşii lor aici statornici precum nişte domni descălecători.