Fără euroviziune

Cei care, din diverse intime motive, inclusiv obişnuinţa, mai urmăresc concursul european (devenit din 2023 „mondial” în ce priveşte voturile publicului) al cântecelelor promovate de televiziunile naţionale europene şi de prietenii lor interesaţi în chestiune, se vor fi bucurat, probabil, că au auzit şi limbă română în evenimentul final. Să considerăm că ne-a reprezentat, prin graiul său, Pavel Parfeni din Orhei, care a cântat – într-un spectacol de aspect etno-mitic bun pentru orşicine din lumea asta care şi-a cam uitat obârşiile – ceva despre „codrule cu frunza deasă” din care publicul foarte atent a putut reţine (şi datorită repetiţiei), că Soarele şi Luna ne-au ţinut cununa („aşa, aşa, aşa, aşa, aşa, aşa”), eventual (poate semnificativ!) „Nistrule cu apă lină / M-am pierdut şi ea-i de vină”… Cât priveşte melodia trimisă de Bucureşti, ştiţi că s-a înecat în runda a doua a semifinalelor; nici nu era chip altfel, căci, deşi rebelă, cu aplomb şi cu roz, va fi fost creată – fără nicio euroviziune – pentru alt concurs ori alt film, după cum glăsuia şi textul: „Că eu vreau să joc în filmul ei / Oricât stau, oricât dau / Oricât vreau, oricât beau / Orice top, orice toc” etc. Mde, ar fi putut deveni circumstanțial chiar imn românesc european, dar într-un subsol, în registru minor.