Coada motanului

Iată că jupânul Finanţelor s-a uitat deunăzi în punga mare a statului şi a văzut că prin ea cam bate vântul: încasările sunt „reduse” (adică mici, sub planificări şi nişte entuziaste aşteptări). Prin urmare, se zice că s-ar impune „analiza”, spre a se observa mai întâi unde sunt păguboase orificii, unde sunt „cheltuielile neesenţiale”. Altfel zis, dacă e imposibil a fi atrase paralele necesare, de undeva e rost să fie „ajustate” (adică din bardă tăiate) 20 de miliarde („vreo 3%” din întreg). Totodată, contribuabililor li s-a dat de veste că nu vor fi încărcaţi cu majorări şi nici încălecaţi cu impozite şi taxe noi. Bun! Că nu se va „ajusta” – în ordinea aceasta(!) – „pachetul social” cu care a venit şi s-a menţinut coaliţia, nici „pachetul economic”, nici „investiţiile”. Să zicem că e OK că investiţiile sunt la coada enumerării? Să zicem, că deocamdată e doar socoteală de vorbe…

…Şi-a venit iarnă grea taman în luna aprilie! Şi spune-se la o poveste că un Tudose, ins aşa de chibzuit încât i-au stat în gât stelele de grăsime dintr-o supă de găină pe când gogea în pat gata să-și dea duhul, pus pe încă mai profundă chibzuială, vru să taie coada motanului care irosea căldura produsă pe centrala cu lemne fâţâindu-se aiurea pe uşă. Dar, ce să vezi?, motanul se dovedi felin pisicos şi cu o coadă uite atât de băţoasă şi rezistentă. Nu avem dovezi şi nici alte mici amănunte, dar pare-se că motanul a scăpat păstrându-şi întreagă coada lui lungă şi unduios mătăsoasă, deci jertfită rămânând doar găina pretins grasă din curte, care ciugulea oarece prin zăpadă. Jertfă care, în mod clar şi greţos, o vreme i-a stat grea în gât şi ficat lui Tudose. Dar motanul a rămas prelung şi frumos.