De curând a fost dat publicităţii, prin vocea edilului-şef al municipiului Suceava („Crai nou” din 17 februarie a.c.), faptul că în ultimii ani populaţia municipiului a scăzut cu 43.000 de locuitori, aşadar cu populaţia aferentă unui alt municipiu (condiţia ca o localitate să poată fi categorisită drept municipiu este să aibă minim 40.000 de locuitori).
Astfel, dacă oficial Suceava are în scriptele sale 127.565 de locuitori, în fapt, la ultimul recensământ, populaţia municipiului s-a dovedit a fi de numai 84.308 de locuitori. În raport cu numărul populaţiei din 2011, Suceava a pierdut în intervalul ca atare 7.813 de locuitori.
În opinia dlui primar al municipiului scăderea, am putea spune drastică, a numărului de locuitori ai municipiului s-ar datora mutării multor familii din oraş în zonele limitrofe ale acestuia (în mediul rural), migraţiei în străinătate, la muncă, precum şi scăderii natalităţii (sporul demografic este negativ).
În opinia noastră, ultimele două categorii de cauze şi în special a doua categorie deţin ponderea. Este de observat că cele trei categorii principale de cauze (mai sunt şi altele, dar de mai mică pondere) se înscriu pe fondul decăderii economice a localităţii, care a atras după sine scăderea numărului locurilor de muncă. Astfel, la o primă vedere, dacă este a ne raporta la de unde am plecat (1989-’90) şi unde am ajuns, Suceava a pierdut în acest interval cel puţin 15 unităţi industriale mari, cu 500 ateliere dislocate, precum şi alte obiective ale industriei mici şi meşteşugăreşti. Şi ce am pus în loc? Cântec, joc şi voie bună! Am avut un trust al construcţiilor locale şi ce a mai rămas din el? Valea Sucevei (ne referim la valea râului Suceava), unde se dezvoltase o zonă industrială, a dispărut, pe locul rămas fiind dezvoltate spaţii comerciale, în frunte cu Bazarul.
Câţi dintre atâtea mii de muncitori, inclusiv personal TESA, au mai putut supravieţui în condiţiile penuriei locurilor de muncă? Spun toate acestea pentru a nu ne mira de ce populaţia Sucevei a scăzut cu un număr de locuitori ce ar putea defini un alt municipiu. Dacă pentru construcţia de maşini de pildă (IMUS, IUPS şi IRA) s-a spus că n-am avea vocaţie şi nici tradiţie, se pune fireasca întrebare: în ce domeniu avem vocaţie, pentru că am distrus şi industria alimentară (inclusiv creşte-rea păsărilor şi a suinelor), industria uşoară, obiectivele prestatoare de servicii (sectorul meşteşugăresc) ş.a., care nu se înscriu în domeniul „industriei grele şi a pivotului ei – construcţia de maşini”. La ce am fi buni, oare, noi, românii? La întins mâna în ţările occidentale, ca slugi şi argaţi? O să ni se spună, eventual, că suntem buni în domeniul industriei ospitaliere (turistice), apropo de „Paşti în Bucovina”, „Nuntă în Bucovina” etc. E bine, e frumos şi distractiv, dar din asta nu pot trăi atâtea mii şi milioane de oameni care şi-au părăsit ţara şi trăiesc umilinţa de emigranţi în ţările apusene dezvoltate…
Populaţia municipiului Suceava este în scădere continuă. Nu odată mi-am pus întrebarea: de unde se obţin banii pentru acoperirea pensiilor şi ce anume am mai putea vinde pentru a ne acoperi deficitul bugetar şi a stopa împrumuturile înrobitoare?
E firesc, cred, ca tinerele familii să nu-şi dorească copii, pentru că nu-şi cunosc spectrul zilei de mâine şi, de aici, sporul demografic negativ (mor mai mulţi decât cei ce se nasc).
Ce ne conferă viitorul dacă vom continua tot aşa? România se consideră deja o colonie şi cu un stat eşuat, chiar de unii politicieni de marcă şi, în aceste condiţii, la ce ne putem aştepta de la „lucrul bine făcut” la o „Românie educată”? Fraze goale lipsite de conţinut! E mai realistă perspectiva de a mânca gândaci, lăcuste şi alte insecte cu conţinut proteic…
Lăsând orice gen de glumă la o parte, cred că e timpul să conştientizăm că aşa nu se mai poate. Este timpul la care cred că trebuie să ne conformăm chemării din Imnul ţării: „Deşteaptă-te române!”, altfel suntem sortiţi a dispărea ca neam şi ţară. Dar cine este dispus a lua taurul de coarne? Răspunsul este simplu: cei cărora le acordăm votul de încredere. Dar mai avem oare cui i-l da?
ROMULUS SFICHI
Comentarii