Paradox în Sănătate

Aflăm că s-a înregistrat concurenţă-record la Medicină, în Bucureşti; peste 7.000 de candidaţi au susţinut duminică proba scrisă… De asemenea, numeroşi candidaţi la Stomatologie, Moaşe etc. Se întâmplă asta tocmai când – temându-se că îndelung moşita lege a salarizării unitare (într-o idee, cumva, lege „pentru toţi” bugetarii) le-ar dijmui veniturile, angajaţii din Sănătate anunţaseră pentru azi, zi de marţi, grevă generală. Revenim la o întrebare uzată anterior: Ce-şi vor fi imaginând candidaţii care visează să fie admişi să studieze pentru a fi eligibili a ocupa poziţii în Sănătate? Doar ei ştiu (dacă i-ai întreba pe fiecare în parte). Poate că s-ar mulţumi cu cât câştigă medicii din ziua de azi (oricum diferit în funcţie de specializare şi loc de muncă), poate că speră că „România se face bine”, astfel încât să le fie şi lor mai bine. Poate că tind să ajungă curând profesionişti preţuiţi în Germania, Franţa, Regatul Unit etc. Zis-a premierul Bolojan în primăvară (însă degeaba zicere dacă nu există lege în acest sens) că absolvenţii de Medicină pe banii ţării mai întâi să presteze câţiva ani „acasă”, spre a(-şi) justifica investiţia statului în ei… Însă dacă ar fi cazul ca astfel să se pună problema, poate că ar trebui să se aibă în vedere o perspectivă „unitară” (cum ar fi, teoretic, cea despre… salarizare). De ce să ridici aşa „vămi” în calea medicilor, dar nu şi pentru (să spunem…) inginerii din construcţii, maşini şi utilaje, specialiştilor în computere şi roboţi etc.? Muzicienilor! Ba chiar şi altora care, prin studiile înalte pe care le fac loco, aproape că n-au căutare în Occident, deoarece acolo nu este piaţă pentru ei. Poate că, pe principiul (ipocrit) al egalităţii de şanse, acestora (bunăoară din Drept – excluzând un caz rarisim ca cel al Codruţei Kovesi) ar trebui ca ţara să le prindă în bugetul său mereu sărac recompense pentru situaţia că-s neputincioşi a căpăta viză profesională de evadare…