Capitolul II – Struga – capitală mondială a poeziei
2.Poeţi laureaţi ai marelui premiu Cununa de aur Anul 1968
LÁSZLÓ NAGY (n. 17. 07. 1925, Felsotárkány – d. 30. 01. 1978, Budapesta) – Ungaria. Poet, prozator, traducător.
În tinereţe a plătit tribut ideologiei socialiste. În poezie a început din 1949 cu o orientare folclorică. Are mai mult de patru sute de poezii şi multe traduceri. A scris şi proză până în 1975 şi a fost un excelent grafician.
Volume: Durere (1949); Infanteristul şi Rye (1951); Cununat cu Soarele (1954); Frumuseţile duminicii (1956); Frosty May (1957); Imn Etern (1965); Exilat în Poezie (1973); Clopoţeii Vin Să Mă Ia (1978).
Premii: Premiul Kossuth (1966); Cununa de aur (1968); Laureat al Premiului Internaţional Botev (1976).
Cel ce se ascunde în cântec
Eşti banditul ce se ascunde în cântec,
de plânset şi griji, de hărăzita-ţi soartă
de pădurile blestemate şi de tufişurile
pe care cei ce urcă le-nalţă în juru-ţi
noaptea ce te-nconjoară
în care până şi cămaşa ta albă
devine sclipitor coşmar de mătase,
doar o flacără de alcool bătută de vânt,
eşti banditul ce se ascunde în cântec
ochii tăi, chiar ochii-ţi sunt o crăpătură
în frunzişul ce se dizolvă în timp,
care se adună, dar mereu altunde,
eşti mereu arcaş ce nu se ţinteşte pe sine,
focul lupului şi
neajunsurile de afară,
căprioară, steluţă roz înăuntru –
înlăuntrul sângelui tău, a fierului
sângelui tău
printre ferestrele de azur ale
membranelor tale
o lume de lux embrionul tău
al păcatului tău, căci nu soare adevărat
străluceşte acolo,
eşti un bandit ce se ascunde în cântec,
o maternitate cu barbă binecuvântată,
maternitate partizană încoronată
cu ramuri
dacă nu vei fi o tobă vie
în sărbătoarea pumnilor navigând în eter
dacă nu vei avorta propria-ţi fiinţă
din cauza sacilor de nisip ce înăbuşă
moartea, şi dacă gheare nu vor
răpi luminiţele de basm ale
simţurilor tale spre a le face
buchet în faţa oglinzi
şi totul va înceta ca un butuc de piatră
pentru a-ţi pune cămaşa transparentă
eşti un bandit ce se ascunde în cântec,
încoronează-te cu o ramură şi
restrânge-te asta eşti: căci atât
cercurile cereşti cât şi cele pământeşti
ard şi pasărea cade ca cenuşa;
căci cel ce naşte o roată
se învârteşte nebun că de jale
şi sămânţa eliptică de arţar plânge
ce s-a întâmplat cu ideea
dintâi ce s-a desprins din ea ?
Şi pentru că acest paradis al
deschiderii paraşutei
nu e paradis: muşeţelul morţii
îşi închide eternitatea – chiar şi
pentru urme binecuvântate
când praful de puşcă şi mana se
amestecă, pentru că întorcând spatele
la razele de lumină copilaşul speriat
loveşte cu pumni în uşa mamei şi
turmele de oi înspăimântate de pe
vaste creste de munţi ar goni înapoi
să se ascundă în curajoasa minusculă
celulă primară înapoi sub luni ce ard –
eşti un bandit ce se ascunde în cântec
purtând ghete de muşchi şi o întreagă
colonie de furnici şi eşti de un alb
înfierbântat de otrăvurile neastâmpărului
judecând în mijlocul spinilor fidelităţii
incapabil să scapi de fidelitate până la moarte,
eşti un bandit ce se ascunde în cânte,
mănuşa ta: crinul tău cu cinci degete
o arunci în faţa ogarilor ce adulmecă
cercetarea şi sângele se scurg încet din ea.
(Traducere de Al. Căprariu şi Ion Deaconescu)
JADRANKA ANGELOVSKA, Macedonia
Comentarii