Motto: „Acolo unde valorile care mai sunt nu sunt puse la treabă, societatea se descompune” (Winston Churchill)
Crizele economice, politice, culturale, de sistem, de energie, alimentare, de pace şi altele au atins cote alarmante în lume. Peste aceste crize acute, din păcate, pe Terra s-au mai adăugat crizele spirituale, morale, care ating mereu specia umană, sufletul ei. Aceste crize planetare nu ne-au ocolit nici pe noi, România zilelor noastre, apar ca un animal jigărit, năpârlit, bolnav, mereu hăituit. Nimic din ce am visat, sperat după căderea regimului ceauşist nu s-a realizat. A lipsit şi lipseşte încă un proiect de ţară pe termen scurt, mediu, lung la clasa politică perindată la putere în stat. Am fi dorit o hartă nouă a viitorului pe trupul ţării, cu obiective economice, culturale realizate şi finalizate de toată clasa politică, guvernele post-decembriste în cei 33 de ani „de domnie”. Ce ştim? Ştim de unde am plecat la începutul anului 1990. România apare ca o ţară frumoasă, atractivă, bogată, cu oameni harnici, ospitalieri. O ţară dezvoltată economic, cultural, social, cu o industrie dezvoltată ce ocupa locul 10 în Europa, cu o agricultură bine pusă la punct, cu sisteme de irigaţii, cu canalul Siret – Dunăre aproape de finalizare, cu o flotă mândria ţării, cu căi ferate modernizate etc. Cu un învăţământ de cercetare-inovare foarte performant, cu instituţii de cercetare în toate ramurile economiei naţionale, cu o resursă umană foarte calificată, cu specialişti bine pregătiţi, ingineri, economişti, doctori, profesori şi alţii, cu diplomaţi de carieră, ce ne reprezentau cu cinste interesele ţării pe plan extern. Ce mai ştim? Ştim unde am ajuns. Infrastructuri formate din mii de fabrici şi uzine – rase de pe faţa pământului, distruse, furate de toţi mafioţii din structurile statale din ţară, în cârdăşie cu mafia din afara ţării. Infrastructura agricolă cu pământurile lăsate în paragină, sistemele de irigaţii distruse şi furate. Pământurile bune aparţin străinilor. Transporturile rutiere, căi ferate distruse, rămase în paragină. Flota maritimă, mândria ţării, răpusă, decimată, furată şi vândută. Învăţământul, cercetarea, inovarea sunt în mari suferinţe, iar sănătatea în colaps. Am ajuns o ţară distrusă, furată în totalitate, cu un stat eşuat. Am ajuns o colonie la dispoziţia marilor corporaţii internaţionale, care ne sug bogăţiile ţării. Au pus stăpânire aproape pe toate resursele ţării şi ne dictează politicile ce trebuie să le întreprindă guvernele. Au pus stăpânire pe întreprinderile strategice de interes naţional ce produc energie, precum Petrom – perla coroanei economiei la distribuţia de energie electrică, gaz, apă. Urmează ca pădurile, aurul verde, să fie vândute, privatizate, la fel Hidroelectrica, reactoarele nucleare 1 şi 2 de la Cernavodă. Portul Constanţa, de asemenea, să fie scos la privatizare, deoarece statul are nevoie de bani să plătească împrumuturile externe ce se ridică la peste 100 de miliarde de euro. Aceste împrumuturi nu au fost direcţionate spre investiţii, ci la plăţi privind salariile bugetare, a pensiilor, ajutoarelor sociale. Sfârşitul lunii decembrie 1989 devenise un vis înnoitor, plin de speranţe în conştiinţa oamenilor. Doamne, ce oportunităţi ni se creaseră! În primul rând, după căderea regimului Ceauşescu, ţara putea fi condusă de specialişti pricepuţi, bine pregătiţi profesional pentru toate domeniile de activitate. Slavă Domnului, aveam asemenea specialişti, ingineri, economişti, finanţişti, doctori, profesori şi alţi patrioţi cu dragoste de neam şi ţară.
Din păcate, conducerea armatei, în frunte cu generalul Victor Stănculescu, conducerea Securităţii au fost trădători, nu şi-au respectat jurământul de credinţă, misiunea încredinţată de popor şi a predat cu bună ştiinţă şi rea credinţă frâiele puterii în stat unei formaţiuni toxice, nocive, Frontul Salvării Naţionale, devenit apoi partid de guvernământ, PDSR demolatorul economiei României moderne, ce producea plusvaloare.
După cum se ştie, au făcut ocolul pământului actele de vitejie, de curaj, de luptă pentru înlăturarea regimului ceauşist criminal de către tineri, de poporul român. Încă din focul evenimentelor de la sfârşitul anului 1989, oameni de afaceri din Europa, Germania, Franţa, Marea Britanie şi alţii şi-au manifestat intenţia de a veni în România pentru a investi. Merită să fie menţionate fabrica de tractoare Braşov, Semănătoarea Bucureşti şi altele, pe care doreau să le modernizeze. La întâlnirile avute cu cei responsabili cu guvernanţii li s-a cerut comisioane (şpaga) înainte de a începe investiţiile. Repede au făcut cale întoarsă şi au plecat în ţările de unde au venit. Din nefericire şansele imense de care putea beneficia România pentru a se dezvolta au fost ratate şi astfel România împarte cu Bulgaria ultimele locuri în Uniunea Europeană. Clasa politică, guvernele postdecembriste cele mai incompetente, cele mai lacome, mai arogante s-au pus mereu pe îmbogăţire, căpătuială şi am ajuns unde suntem astăzi. Au jefuit ţara cum nici huliţii fanarioţi otomani nu au făcut-o. Cu ce ne-am ales în cei 33 de ani scurşi de la evenimentele din decembrie 1989? Cu o ţară făcută pârjol, cu o populaţie în mare suferinţă şi săracă, cu o clasă politică prosperă, îmbogăţită, îmbuibată. Nici Primul Război Mondial, nici Al Doilea Război Mondial, nici datoriile de război datorate ruşilor, nici distrugerile cutremurelor din 1940 şi 1977, inundaţiile catastrofale produse în timp, seceta nu au adus atâta pagubă ţării decât toată clasa politică, guvernele postdecembriste pe timp de pace în cârdăşie cu structurile mafiote din ţară şi din afara ţării.
Distrugerea României timp de 33 de ani de către politicieni, guverne, care s-au perindat la putere, seamănă leit cu evenimentele nefaste produse cu două secole în urmă (secolul al XIX-lea) în Anglia, în timpul Revoluţiei industriale, când muncitorii din micile unităţi de producţie, manufacturi, nemulţumiţi de condiţiile de muncă, salarii foarte mici, accidente de muncă, supăraţi pe patroni că cerinţele lor nu au fost satisfăcute, s-au dedat la distrugerea utilajelor, încăperilor, cu multă ură. În timpul Revoluţiei industriale, muncitorii englezi nu au distrus mica infrastructură industrială în totalitate şi nici nu au furat-o. Iată cum clasa politică, guvernele postdecembriste, ne-au împins înapoi spre secolul al XIX-lea cu bună ştiinţă, rea-credinţă.
La noi, după evenimentele din decembrie 1989, mii de fabrici şi uzine, noi la vremea aceea, au fost distruse, furate, casate şi date la fier vechi. Comuniştii români instalaţi de bolşevicii sovietici la conducerea ţării în 1949 nu au distrus obiective industriale, fabrici şi uzine. Din contra, le-au modernizat pe acestea şi au construit altele noi. Ce au distrus comuniştii români instalaţi la putere în 1945 în frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej? Spiritul de conştiinţă, elitele intelectuale politice care s-au opus instalării comunismului în România! Ei şi-au găsit sfârşitul în închisorile comuniste…
A fost cel mai înalt act de trădare naţională, de sabotare a economiei româneşti din istoria existenţei noastre ca naţiune, A răspuns cineva pentru ce s-a distrus şi furat în România? Nimeni! Din păcate faptele lor s-au prescris, vinovaţii ce au provocat aceste dezastre şi hoţii dorm liniştiţi.
Frontul Salvării Naţionale (FSN), o formaţiune toxică, nocivă, a procedat la fel precum conducerea comunistă română din 1945. Împreună cu lideri de sindicat, imediat după constituirea FSN, au procedat la înlocuirea conducătorilor de instituţii din fabrici şi uzine cu nonvalori, lichele, fără pregătire, experienţă în câmpul muncii. Toţi cei înlocuiţi aveau contracte de muncă pe perioade nedeterminate. Conducerea FSN-istă justifica măsurile luate a înlocuirii conducătorilor de instituţii cum că au deservit sistemul ceauşist criminal. Doamne, câtă obrăznicie, neruşinare, abuzuri ieşite din gura fsn-iştilor. Un exemplu concludent: putem arăta cum Întreprinderea de Tricotaje Suceava avea un colectiv de conducere profesionist, cu 3.000 de muncitori, care lucra în trei schimburi, iar producţia a fost exportată în proporţie de 90%. Noua conducere, în 2 ani de zile, a pus fabrica pe chituci, a desfiinţat-o… (Va urma)
CONSTANTIN MORARU
Comentarii