> Domn al Principatului Moldovei (apr. 1595 – dec. 1595)
Chiar dacă documentele medievale furnizează destule exemple de „ţigani liberi, eliberarea din robie se făcea cu totul excepţional. Abia către mijlocul secolului al XIX-lea, în condiţiile înfiripării unei noi atitudini faţă de robie şi ale mişcării aboliţioniste care începe să se manifeste în societatea românească, gesturile de acest fel devin ceva obişnuit. Unul dintre domnii Moldovei a fost la origine „rob ţigan”.
Ştefan Răzvan (? – decembrie 1595) a fost un rrom din Ţara Românească care a devenit voievod al Moldovei la 24 aprilie 1595. Domnia sa a durat doar câteva luni.
„Acest Răzvan era născut în Moldova, dintr-un tată ţigan şi o mumă moldovancă. El intrase de tânăr în armia polonă şi, deosibindu-se printr-o vitejie neobicinuita în războiu polonilor cu muscalii, fu din simplu soldat ridicat la cele mai înalte trepte ostăşeşti de craiul Poloniei, Ştefan Bathori. Întorcându-se în Moldova, intră în slujba lui Aron Vodă, care îi dete rangul de agă, şi îl trimise, la mai 1593, sol la Sigismund Bathori.
Apoi, Răzvan primi de la Aron comanda gvardiei sale de unguri. El trase la sine dragostea acestor ostaşi şi izbuti, după cum văzurăm, cu agiutorul lui Bathori, a rasturna pe domnul său şi se urca astfel in locu-i, pe un tron de care se făcuse vrednic prin vitejia lui”.
În drumul ce merge de la Suceava la Baia şi până astăzi se arată şi se pomeneşte movila lui Răzvan Vodă, loc unde zac, neuitate de popor, oasele viteazului domn. Astfel de cumplită moarte avu acest bărbat pe care meritul său şi norocirea i-l înălţase din pulbere pe tronul patriei sale. Născut ţigan, dintr-un neam osândit de veacuri la robie, el fu încă o dovadă puternică că în ochii providenţii nu sunt popoare alese şi popoare osândite, că ea răspândeşte deopotrivă îndurările sale peste toţi oamenii, fără osebire de naţie şi clasă, puind pe fruntea fiecărui pecetea dumnezeirei şi declarându-l cu drepturi deopotrivă ca toată omenirea, în libertate, la egalitate,la virtute şi la adevăr.” (N. Bălcescu, „Românii supt Mihai Voievod Viteazul”, Ed. Junimea, Iaşi, 1988).
Ştefan Răzvan a marcat istoria Moldovei aflată la sfârşit de secol al XVI-lea, devenind domnitor al Moldovei în perioada aprilie – decembrie a anului 1595. Aceste referinţe istoriografice au fost consemnate de cronicarul Miron Costin în „Letopiseţul Ţării Moldovei”, precum şi de o serie de alţi cronicari, istorici şi scriitori.
Despre Ştefan Răzvan aflăm că intră încă de tânăr ca soldat în armata polonă, considerată la acea vreme armata cu cea mai puternică cavalerie din Europa. El deprinde meşteşugul armelor, dovedind curaj şi iscusinţă pe câmpul de luptă, astfel că Ştefan Báthory, craiul Poloniei, îl avansează de la simplu soldat la cele mai înalte trepte militare în anii de război ai polonilor cu muscalii.
Tatăl lui Ştefan Răzvan era un rrom de credinţă musulmană, cetăţean al Imperiului Otoman, care a migrat la nord de Dunăre şi s-a stabilit în Ţara Românească, unde s-a căsătorit cu o româncă de origine umilă. Statutul de cetăţean otoman l-a salvat pe tatăl lui Ştefan, iar mai târziu pe însuşi Ştefan, de a fi aservit: la vremea respectivă, în Ţara Românească şi Moldova, toţi romii erau sclavi.
Ştefan Răzvan şi-a făcut apariţia pe scena politică valahă la începutul domniei lui Drăculeşti Mihai Viteazul (1593-1601) ca un preţios aliat al tânărului prinţ. Ştefan era pe atunci un călău, înzestrat cu o anumită cultură şi până acum convertit la creştinism. Ştefan devine apoi hatman pentru voievodul moldovean Aron Tiranul şi conduce forţele moldoveneşti în primele succese ale războiului lung pe care împăratul Rudolf al II-lea şi voievodul transilvănean Sigismund Báthory le declaraseră la Sublima Poartă: Răzvan cucereşte Tighina, Chilia, Cetatea Albă şi partea de nord a Dobrogei, smulgându-le de la otomani.
În Moldova, domnia lui Aron Vodă, poreclit „Cel Cumplit”, devenea tot mai apăsătoare prin vasalitatea faţă de turci şi taxele tot mai mari pe care le impunea populaţiei. Cronicile spun că Aron Vodă prăda ţara, că agenţii care strângeau dările erau însoţiţi de turci şi în cele din urmă a dat ordin „să se ia de la tot omul câte un bou, iar pentru cei care nu aveau să se ia de la alţii”. Cu toate că se alăturase alianţei creştine din care făcea parte Mihai Viteazul, Aron Vodă rămâne de partea polonilor pentru a fi protejat ca domnitor la Înalta Poartă.
Pentru întărirea armatei pe fondul unor puternice rivalităţi dintre cele două mari familii de boieri, Lăpuşnenii şi Movileştii, precum şi al nemulţumirii ţăranilor, dar şi ameninţărilor din afara graniţelor, era nevoie de un om puternic şi credincios, astfel că, în 1593, Răzvan este numit hatman, conducător al armatei din Moldova. Acesta, în calitate de conducător al oştilor, bun militar şi cunoscător al mai multor limbi, îndeplineşte misiuni militare şi diplomatice între Moldova, Transilvania şi Ţara Românească. El conduce campania antiotomană a Moldovei, devenind foarte popular în rândul soldaţilor. Pe fondul nemulţumirii populaţiei şi a aliaţilor săi faţă de domnia lui Aron Vodă, Ştefan Răzvan, cu sprijinul lui Sigismund Báthory şi al soldaţilor, îl înlătură pe Aron Vodă, devenind, la 24 aprilie 1595, voievod al Moldovei. Ştefan Răzvan sprijină alianţa creştină a lui Mihai Viteazul.
La 20 octombrie 1595, Ştefan Răzvan se alătură cu oastea sa armatelor lui Mihai Viteazul şi ale lui Sigismund Batory, învingând oastea otomană la Giurgiu. Profitând de absenţa lui de la Suceava, polonezii invadează Moldova şi îl instalează domn pe Ieremia Movilă, un cunoscut duşman al lui Mihai Viteazul. Întors de pe câmpul de luptă, Ştefan Răzvan se îndreaptă către Moldova, încercând să recupereze Cetatea de Scaun. Are loc bătalia de la Areni, de lângă Suceava, la 3 decembrie 1595. Ştefan Răzvan este omorât prin decapitare la ordinul lui Ieremia Movilă.
Personalitatea lui Ştefan Răzvan Voievod avea să fie reinterpretată în opera dramatică „Răzvan şi Vidra”, scrisă de Bogdan Petriceicu Hasdeu, publicată în anul 1867. Opera, de inspiraţie istorică, îl are ca personaj principal pe Ştefan Răzvan, alături de care se află Vidra, soţia acestuia, pe numele ei Maria, nepoata lui Moţoc. (Va urma)
LUCIAN DIMITRIU
Comentarii