Ajustări speciale

De când se cleveteşte pe subiect, cei care au avut de-a pricepe vor fi priceput până acum… Că, la noi (ca de altfel şi în alte ţări), cei dăruiţi de stat cu pensii speciale sunt tocmai dintre stâlpii cei mai straşnici ai structurilor statului, ca atare mai în drept decât marea majoritate a îndreptăţiţilor. Însă iată că (…şi spre bucuria celor care priveau la capra specială din preajmă?…), ministrul Muncii, care printr-o consecinţă este şi ministrul Pensiilor, anunţă că, prin PNRR, România s-a angajat într-o reformă specială. S-a angajat, dar se va mai discuta ce şi cum, în guvern, despre „forma finală” a proiectului de lege care ulterior va fi predat parlamentarilor, pentru ca eventual şi ei să mai socotească ce şi cum. Din declaraţia recentă a ministrului aflăm că, într-un viitor, potrivit angajamentului, ar urma ca pensia respectivă să nu fie mai mare decât leafa curentă (reieşind că, în prezent, cel puţin în anumite cazuri speciale, omul important al statului este liberat de leafa „mică” spre a căpăta mai mare premiu de stat acasă). Mai mult, că se va avea în vedere şi un „stagiu minim” de contributivitate (reieşind aşadar că până acum nu s-a pus problema, „contributivitatea” fiind doar o vorbă, aşa, de ochii lumii chiar şi între straşnici ţiitori ai statului). Altfel răstălmăcind, poate că anunţul ministrului a fost formulat la vreme inclusiv pentru ca cei posibil loviţi în drepturi de prognozatele ajustări să pună la rându-le mâna pe subiect spre a interveni. Oricum, azi, contributorii şi contribuabilii de rând au cel puţin satisfacţia că de zis s-a zis. Drept care să zâmbească, după care să pună osul şi să muncească pentru sălărelele de azi şi pensioarele lor de poimâine!