Istoria lumii a fost “guvernată” în decursul timpului de trei forţe: forţa armelor, forţa economică şi forţa supertehnologiei.
Forţa armelor, cea mai veche şi mai îndelungată în timp, a condus lumea milenii întregi. Prin forţa armelor s-au putut cuceri teritorii intinse şi multe populaţii sau popoare ale lumii. În general, nu a fost nevoie şi de o forţă economică puternică care să-i ajute pe cuceritori; asiro-babilonienii, egiptenii, perşii, macedonenii, mongolii s-au bazat aproape exclusiv pe forţa armelor şi o bună organizare militară. Abia spre sfârşitul Antichităţii, forţa armelor a primit şi sprijinul unei economii mai solide pentru acele vremuri, exemplul cel mai elocvent fiind Imperiul Roman. Faptul că, până la urmă, nici economia Imperiului Roman nu era suficient de solidă fără cuceriri militare noi a făcut ca nenumăratele valuri de migratori războinici să destrame până la urmă chiar şi Imperiul Roman.
Evul Mediu a însemnat continuarea dominaţiei forţei armelor. Abia englezii din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea au început să valorifice eficient dominaţia maritimă cu punerea în practică a noilor tehnologii, creând astfel prima revoluţie industrială. Anglia a devenit cel mai mare imperiu colonial al lumii moderne, fără a avea armata cea mai puternică, atuul principal şi hotărâtor fiind puterea economică. Franţa lui Napoleon, deşi cea mai mare putere militară la începutul secolului al XIX-lea, a fost în cele din urmă înfrântă de o coaliţie condusă de Anglia, cea mai mare putere economică a lumii de atunci. Între timp, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se ridica în “lumea nouă” SUA, care, odată cu debutul secolului al XX-lea, încep să ia locul Angliei şi ca forţa economică principală bazată pe resurse proprii uriaşe, precum şi, treptat, ca o forţă militară importantă.
Prima parte a secolului al XX-lea a însemnat o reaşezare a lumii, în care forţa economică continuă să domine şi să fie elementul hotărâtor în schimbările societăţii umane după două conflagraţii mondiale. Austro-Ungaria în Primul Război Mondial era insuficient dezvoltată economic, iar în Al Doilea Război Mondial Germania părea mai dezvoltată economic, dar accentul cădea mai mult pe industria de armament şi infrastructura militară. SUA şi Anglia au învins până la urmă în ambele confruntări mondiale fără a avea cele mai performante armate, dar având cele mai solide economii. Doar astfel şi-au permis să ajute URSS cu bani şi armament, pentru ca pierderile lor umane să fie cât mai mici cu putinţă.
Experimentul comunist nu a reuşit tocmai pentru că noua societate socialisto-comunistă nu avea o construcţie şi dezvoltare economică motivantă pentru lucrători şi nici nu era autopropulsatoare. Forţa economică a învins către sfârşitul secolului al XX-lea ideologia fără suport economic viabil.
Dacă de la începutul civilizaţiei până în secolul al XVIII-lea hotărâtoare a fost forţa armelor, din secolul al XVIII-lea până la începutul secolului al XXI-lea s-a impus forţa economiei, iar îndeosebi din deceniile doi şi trei ale secolului al XXI-lea începe să se impună tot mai mult forţa supertehnologiei. Mutarea treptată a funcţionării întregii infrastructuri mondiale pe computer, complet digital, poate vulnerabiliza grav funcţionarea normală a societăţii umane. Stă în geniul şi priceperea unui IT-ist să “dea totul peste cap” dintr-un motiv sau altul în cel mai scurt timp.
Digitalizarea totală, pentru cei care o introduc şi o dirijează, înseamnă însă o armă foarte puternică, pentru că pot controla total societatea umană, inclusiv vieţile personale ale celor care contează pentru ei. Sistemul devine astfel sufocant de controlat şi dirijat, dar nu de autorităţile democratic alese în numele cetăţenilor. În mod real, democraţia începe să dispară, rămânând doar ca o reprezentare teoretică în mintea multor oameni. Societatea este deja condusă de o elită tehnologică şi financiară aproape privată, cu interese nesupuse nici unui control (deseori nici măcar statal). Fenomenul există deja, dar se accentuează rapid şi dramatic, până când vom deveni, majoritatea dintre noi, nişte elemente nefolositoare noului sistem şi care ar putea deci să nu mai fie necesare la un moment dat. Deja principiile capitaliste încep să nu mai guverneze economiile decât drept cadru general sau de faţadă.
Noua lume care ni se pregăteşte nu mai mizează nici pe ideologie, nici pe economie, ci pe control social total şi manipulare, pentru înlocuirea treptată a societăţii umane cu inteligenţa artificială folosită deja la un nivel pregătitor peste tot în lumea globalizată. Noii stăpâni ai tehnologiei îi pot controla şi pe conducătorii celor mai importante state, de aceea sunt complet imprevizibili. Astfel, experimentul globalist cu mască neo-marxistă sau “progresistă”, cum îşi zic ei, poate ajunge în scurt timp la un nivel niciodată imaginat până acum de mintea umană. În legătură cu experimentul comunist anterior, acesta a fost scăpat de sub control, dar până la urmă a fost demolat după câţiva zeci de ani, pentru că se pare că a fost promovat prea devreme şi fără a avea suficiente mijloace de a-l controla. Acum există mijloacele de control total prin supertehnologie a întregii societăţi umane. Este cunoscut deja că mintea actuală de nivel mediu, deci majoritară, nu poate acumula şi procesa creşterile uriaşe de informaţii şi tehnologii în scurt timp, dar unele elite (e adevărat puţine), bine dotate şi pregătite, o pot face, de aceea s-a amplificat o falie uriaşă între capacitatea de acumulare şi înţelegere a majorităţii oamenilor şi elitele tehnologice şi financiare. Pericolul este acum mai mare decât oricând să nu înţelegem noua paradigmă care se construieşte sub ochii noştri şi să nu conştientizăm pericolul distrugător şi ireparabil pentru majoritatea dintre noi al experimentului globalisto-”progresist”. Nu suntem nicidecum împotriva tehnologiei şi a progresului sau a elitelor în domeniu, dar una e să fii elită reală precum de exemplu Nicholas Tesla care a oferit umanităţii tot geniul său fără a profita cu nimic din asta şi alta este de exemplu Mark Zuckenberg, care din start a dat dovadă de o etică şi chiar moralitate îndoielnică, când a preluat de la colegii săi ideile despre (viitorul) Facebook pe care şi le-a însuşit ca şi cum ar fi fost ale sale. Asemenea personaje devin astăzi proprietarii noilor tehnologii de vârf (exemplul de mai sus fiind doar unul la vedere) cu impact important asupra vieţii oamenilor din prezent şi mai ales din viitorul apropiat. Noua postură şi de magnaţi financiari cu interese sau capricii pe măsură îi pot face imprevizibili şi periculoşi. Când tehnologia devine cea mai puternică armă, contează enorm în mâinile cui ajunge şi dacă există vreun control social real şi eficient ca progresul tehnologic să nu fie doar în favoarea unora foarte puţini, iar ceilalţi, majoritatea să fie doar folosiţi sau, de ce nu, eliminaţi ca nefolositori proprietarilor supertehnologiei. Pericolul este o dictatură totală a elitelor supertehnologiei asupra societăţii umane, transformată în sclavi globalizaţi, chiar şi de lux uneori, dar tot un fel de sclavi moderni. Pentru noile generaţii supertehnologia este ca un drog, nu mai pot trăi fără ea, de aceea în scurt timp nu mai are cine se opune noii dictaturi. Cel mai probabil, lumea pe care o cunoaştem încă nu va fi distrusă de arme nucleare sau de constrângerile economice, ci de puterea necontrolată a stăpânilor supertehnologiei. Suntem, deci la dispoziţia unei elite tehnologice şi financiare private, care începe să se joace cu soarta societăţii umane ca într-un joc pe computer, care să le aducă tot mai multă satisfacţie personală.
Mai concret vorbind, referindu-ne la realitatea imediată, în viziunea lor doar două entităţi mai contează, care li s-ar putea opune, Putin în fruntea Rusiei şi Jin-Ping în fruntea Chinei. Putin este în viziunea lor un personaj anacronic pentru timpurile noastre, care se bazează aproape total pe forţa armelor şi în mică măsură pe pseudo-forţa lui economică, gazele şi petrolul cu care poate şantaja Europa. În viziunea globaliştilor-”progresişti”, mai precis a lui Biden (principalul reprezentant al globaliştilor “progresişti” la vedere), Putin este primul care trebuie eliminat. “Ghinionul” lui Putin este că el chiar pare anacronic, nefiind o variantă credibilă sau atractivă, ci mai degrabă un déja vu din alte timpuri. După “scoaterea din peisaj” a lui Putin, mai rămâne pentru globaliştii “progresişti” un singur competitor la dominaţia totală a lumii: Jin-Ping şi China. Atât timp cât China nu va ataca Taiwanul, un hub al supertehnologiei la preţuri prietenoase pentru globalişti, aceştia vor convieţui relativ paşnic cu China. Deja s-a început construcţia de fabrici pentru cipuri de ultimă generaţie (ca în Taiwan) şi pe teritoriul Statelor Unite. Când operaţiunea va fi finalizată şi va funcţiona, SUA nu va mai simţi nevoia să apere Taiwanul decât dacă, prin ocuparea acestuia, China ar pune în pericol serios dominaţia globaliştilor-”progresişti”. Eventuala confruntare ar fi extrem de complexă, pentru că cele două entităţi deţin şi forţă armată, şi forţă economică, şi mai ales supertehnologie.
Dacă globaliştii-”progresişti” vor tot “progresa“ nestingheriţi şi se vor impune in competiţia mondială pentru noi ar putea fi “stop joc”.
Sperăm totuşi că forţa creatoare şi ordonatoare a Universului, pe care o numim cel mai adesea Dumnezeu, nu va permite “stop jocul” societaţii umane, ci “stop jocul” globaliştilor.
Prof. VASILE CONSTANTIN BOGHIAN
Comentarii