Adevăratele bucurii trec prin suferinţă, ne aminteşte copilul exilului, profesorul Ilie Popescu

De sărbătoarea Sfintei Treimi, Ilie Popescu ne-a bucurat cu o nouă carte. Însufleţit de energica Eleonora Schipor de la vatra sa natală, Pătrăuţii de Jos, profesoară, publicistă şi scriitoare, prolificul om al scrisului şi-a adunat prietenii cititori/admiratori la prima manifestare culturală în Palatul Naţional renovat, sărbătoarea debutând sugestiv şi elegant cu „Omu-i un miracol al miracolelor”. Paralel cu munca autorului, volumul în frumosu-i veşmânt şi conţinutul îngrijit se datorează dnei prof. Lilia Govornean, metodistă la Institutul pentru învăţământul postuniversitar, care şi-a asumat răspunderea pentru copertă, redactare, paginare, corectură şi toate celelalte necesare tipăririi unei cărţi. I-a dat Dumnezeu şi alţi însoţitori generoşi la drumul acestui „miracol” spre inima cititorului – Consulul General al României la Cernăuţi, dna Irina Loredana Stănculescu, şi prof. univ. dr. ing. Ilie Popa, filiala Argeş a Fundaţiei Culturale „Memoria”.

Dacă cineva încă nu-l cunoaşte, menţionez că dr. docent Ilie Popescu, fost profesor universitar, este preşedintele Societăţii regionale „Golgota”, omul care a înălţat pe cont propriu, în localităţile româneşti din ţinutul Cernăuţiului, zeci de cruci (monumente funerare) în memoria victimelor deportărilor staliniste. Toată viaţa a fost marcat de destinul tragic al familiei sale, deportate în anul 1946 în nordul Kazahstanului, motivul fiind tatăl său, Vasile Grijincu, învinuit de ocupanţii sovietici că ar fi făcut parte dintr-un grup ostil noii puteri. Capul familiei a fost arestat la 1 aprilie 1941, condamnat la moarte şi executat în 1942, iar soţia sa cu opt copii, unul mai mic decât altul (Ilie avea 7 ani atunci) – exilaţi în Kazahstan, ceea ce tot moarte sigură era. Dumnezeu i-a ajutat sărmanei mame să-şi apere copiii de boli şi foamete, să-i aducă pe toţi teferi acasă, ca să supravieţuiască şi să mărturisească. Reuşitele de mai departe ale copilului crescut în surghiun, întreaga viaţă a profesorului Ilie Popescu, ne oferă un model de luptă pentru afirmare profesională în pofida biografiei de fiu al duşmanului poporului. Despre suferinţele cristice ale familiei şi curajul mamei sale, Ilie Popescu a scris în cele două ediţii ale cărţii „Drumul spre Golgota”, în „Steaua vieţii” şi alte volume. Şi în noua carte – „Omu-i un miracol al miracolelor”, scoasă în lume odată cu Pogorârea Sfântului Duh, se referă la „bucuriile şi suferinţele omului” – în evul mediu întunecat şi în epoca de dominaţie comunistă (a regimurilor totalitare), perioade asemănătoare. De fapt, pentru oamenii cinstiţi, căutători de adevăruri, nicio epocă n-a fost uşoară, niciun drum nu-i presărat numai cu flori. Despre condiţia omului pornit să cerceteze, să descifreze, să descopere tainele existenţei şi rostul pe pământ, aşa cum îl cunoaştem pe profesorul Ilie Popescu, au vorbit invitaţii săi, în mare parte foşti studenţi ai Catedrei de Filologie Română şi Clasică a Universităţii cernăuţene. Deoarece încă n-au reuşit să citească şi să se pătrundă de filosofia cărţii lansate, cei mai mulţi s-au referit la personalitatea autorului, depănând amintiri din anii studenţiei – Cristina Paladean, şefa catedrei respective, Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, şi vicepreşedintele Nicolae Şapcă, redactor-şef al ziarului „Monitorul Bucovinean”, Dragoş Olaru, cercetător al arhivelor, Vasile Rauţ, preşedintele Societăţii „Golgota” a Românilor din Ucraina, jurnalistul Nicolae Hauca… De fapt, şi cei care am absolvit alte universităţi şi facultăţi ne putem numi „studenţi” ai lui Ilie Popescu, având ce prelua din înţelepciunea cărţilor sale. Astfel şi-au exprimat recunoştinţa şi bucuria de a-l fi cunoscut dr. doc. Felicia Vrâncean (Catedra de Filologie Română şi Clasică), Nicolae Toma, redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei” şi preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi, Nicolae Bodnariuc, directorul ŞM Oprişeni, poetul Valerii Ţîbulenko, un bun prieten al românilor şi om deosebit de cumsecade, Nicolae Pridie, starostele corului „Dragoş Vodă”.

Cei care au reuşit să ia cunoştinţă de conţinutul cărţii s-au referit la mesajul ei profund despre enigmele apariţiei omului pe pământ, reţinându-se la capitolele care adună din înţelepciunea lumii, la cele ce ne provoacă întrebări cardinale (de unde şi cum a apărut omul?). Un interes deosebit trezesc cugetările inedite ale autorului despre oameni şi animale, oameni şi păsări. Putem spune că a 32-a carte a lui Ilie Popescu întrupează rodul înţelepciunii adunate de la facerea lumii până în ziua de astăzi. Seriozitatea momentului a fost atenuată spre final de surpriza consătencelor lui Ilie Popescu, şefa bibliotecii din Pătrăuţii de Jos, Maria Ştefureac, conducătoarea ansamblului coregrafic „Mugurel”, Larisa Kedyk, conducătoarea artistică a Casei de Cultură, Natalia Balan, alături de dna Eleonora Schipor şi alte doamne aşternând ca în poveşti o masă cu bunătăţile de la vatra natală, dar şi din grădina celui care ne-a dăruit duioasa sărbătoare sufletească. Or, Ilie Popescu nu stă numai cu stiloul şi cartea în mână. El este un gospodar de nota zece la Horecea Urbană. În grădina sa nu se reţine buruiana rea, totul e curat, aşa cum îi este şi sufletul.

MARIA TOACĂ

Cernăuţi

Print Friendly, PDF & Email

Admitere USV

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: