Coop.

Luna iulie a început cu Ziua Internaţională a Cooperaţiei, prilej cu care premierul Fl. Cîţu a transmis un mesaj binevoitor, în conţinutul căruia (abia) se regăsea ideea că Guvernul are în vedere măsuri „pentru susţinerea sectorului economic, inclusiv în zona IMM şi a cooperaţiei”. Ulterior am aflat despre un proiect legislativ al unui deputat PSD potrivit căruia, dacă trece (proiectul), din toamnă, micii agricultori (şi mai ales cei care-şi vând în prezent legumele, fructele etc. la şosea, în poarta casei) să poată face mici afaceri cu nişte cooperative care să le preia din recoltă spre a vinde mai departe. Imediat, un reportaj al TVR arăta că, de la caz la caz, cei vizaţi ori n-au habar să existe cooperative prin preajmă, ori n-au de gând să fie fiscalizaţi. Căci aici ar fi, de fapt, miza proiectului: scoaterea agricultorilor mărunţi din zona liberă şi neagră… Altfel, pare-se că, în general, părerea despre cooperative a poporului a rămas aşa cum era, adică proastă. Că statul e cel care vrea să-i pună la muncă şi „la comun” pentru a le colecta el roadele muncii şi ale pământului, formele de protest ale oamenilor fiind ori evitarea/evaziunea, ori furăciunea revanşardă. Probabil că până ce – prin (ce) minune – nu se vor ridica oarece cooperative de încredere şi de real exemplu, opinia românilor va rămâne tot aia. Adică… Deocamdată, rămân ilustre exemple eşuate cele ale fostului ministru Daea, precum Bursa de Peşte de la Tulcea. Are balta peşte? O fi având, dar e sperios, nu muşcă…