Cu Ştefan cel Mare şi Sfânt topim la Putna câte o sârmă ce ne desparte

 Am luat aceste cuvinte nu numai din binecuvântarea Arhimandritului Melchisedec Velnic, stareţul Sfintei Mănăstiri Putna, ci şi din privirile oamenilor, dar mai ales ale copiilor, îngenuncheaţi în rugăciune, din albul imaculat al cămăşilor lor de pânză brodate în cruciuliţe, pe alocuri cu frunze de stejar, din brâiele tricolore, purtate graţios de tineri şi bătrâni, din sobrietatea ilumiscentă a veşmintelor călugărilor, din albastrul înalt al cerului, din flacăra candelei ce veghează la mormântul Voievodului… Alături de redactorul-şef al revistei „Glasul Bucovinei”, Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, le-am luat cu asupra de măsură din bunăvoinţa Consulului General al României la Cernăuţi, Irina Loredana Stănculescu, care ne-a facilitat drumul spre Putna, Bucovina devenindu-i mai mult decât „la noi acasă”. Şi aroma trandafirilor, şi fragilitatea ierbii pe care mă temeam să călc, dar nu se putea altfel, – absolut toate ce respiră şi freamătă la Putna topesc sârme, răstoarnă ziduri şi garduri, în toate timpurile de când a fost ctitorită de Domnitorul Moldovei Mănăstirea ce-l adăposteşte în veşnicie. Însă numai pe cele ce ne despart le răstoarnă, căci Putna ne este şi zid de cetate a speranţei şi credinţei, după cum spunea Eminescu în pledoaria-i pentru depunerea urnei de argint cu pământ din toate provinciile româneşti la mormântul „creştinului pios, românului mare”: „Crist a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirii, Ştefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul evanghelului ei”. Ca şi acum 150 de ani, când Eminescu i-a adunat pe români la Marea Serbare a celor patru secole de la sfinţirea mănăstirii, ca şi în timpuri mai apropiate, Ştefan, din mormântu-i de la Putna, porunceşte „să lupte pentru ţară” neamului său, care vine din toate zările să-i cinstească numele, întâlnindu-se într-o unică rugăciune şi îmbrăţişare duhovnicească, aşa cum râurile se îmbrăţişează în mare. Ştiu că la început era cuvântul, totuşi, cuvintele nu mai au putere să exprime ce am văzut şi simţit la trecerea a 517 ani de la măreaţa zi de vară „când a fost să moară Ştefan”, răspândind cu sfârşitul său acea mare jale în Ţara Moldovei. Imaginile spun mai mult decât cuvintele. La Putna am simţit cum Dumnezeu pogoară în chipurile neprihănite ale copilaşilor din braţele părinţilor. Erau atât de mulţi şi de cuminţi, mai mulţi copii decât oameni mari, şi mai tăcuţi, mai liniştiţi… N-am auzit un scâncet, nu i-am văzut să zburde, să se uite în telefoane, de parcă ar fi înţeles semnificaţia divină a zilei, de parcă ar fi pătruns în mesajul duhovnicesc şi excursul istoric rostite de ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor.

Vor creşte, vor veni şi ei cu copilaşi în braţe „unde Măria Sa doarme” şi se vor bucura, aşa cum ne-am bucurat noi de semeaţa privelişte (parada militară, depunerea coroanelor la mormântul Domnitorului, cântările colectivelor artistice), de pulsul inimilor române, de întâlniri cu oameni dragi, aşa cum ne-a ieşit în cale zâmbind cu braţele deschise a îmbrăţişare Călin Brăteanu, artist aşteptat la Cernăuţi, director al Centrului Cultural „Bucovina”, cum m-a recunoscut în mulţime şi m-a prins de mână profesoara din Râşca, Mihaela Grădinaru, personalitate fascinantă, poet, dirijor al minunatului cor bărbătesc „Flori de măr”. Emoţii luminoase şi de la întâlnirea cu preotul Mihai Cobziuc, care şi-a făcut studiile la Cernăuţi. Dar ce surpriză minunată de a o întâlni la numai două săptămâni după participarea la ziua lui Mihai Eminescu şi inaugurarea, la Cernăuţi, a sediului Societăţii ce poartă numele Poetului, pe stavrofora dr. Gabriela Platon, stareţa Sfintei Mănăstiri Voroneţ, de asemenea ctitorie a lui Ştefan cel Mare. De fiecare dată, ziua de pomenire la Putna, prin înălţătoare liturighii, rugăciuni şi imnuri de proslăvire, a lui Ştefan cel Mare ne înnemureşte şi cu oameni pe care nu i-am cunoscut, nu ştiam că ne sunt dragi. Nu doar eu şi cu doamna Alexandrina Cernov, ci mulţi pelerini se reţineau lângă moş Toader Bordei, o făptură pitorească, din judeţul Neamţ. De fapt, să mă ierte pentru cuvântul „moş”, că el se prezenta drept haiduc din epoca ştefaniană. Când să-i fac o poză, m-a atenţionat să-i prind numaidecât opincile.

Întreţinându-mă cu haiducul de la Neamţ, încă nu ştiam ce noroc mă aştepta înainte. În momentul depunerii de coroane, căutând o poziţie mai bună pentru a surprinde în obiectiv clipa, m-am pomenit alături de renumitul actor Florin Piersic. Doamne, ce povară e să fii Florin Piersic! Nu-i dădeau pace admiratorii să asculte pios cuvântul slujitorilor altarului. Mă mânca şi pe mine limba să-l întreb când mai vine la Cernăuţi, unde şi-a petrecut copilăria şi are o nestinsă durere – mormântul surorii sale Lucica. N-am îndrăznit, văzându-l prea necăjit de atenţia celor din jur.

La agapa oferită generos de obştea monahală a Mănăstirii am avut bucuria sentimentului de mândrie pentru preoţii din ţinutul nostru, uniţi în jurul protopopului Storojineţului, părintele Vasile Covalciuc, care a intonat, în varianta sa, imnul Bucovinei „Cântă cucu…”, acompaniat de orchestra Ministerului de Interne al Republicii Moldova. Importanţa momentului creşte pe măsură ce această orchestră este una model a carabinerilor basarabeni, dirijor Oleg Cazacu. Republica Moldova, ca ţară cu neamul cel mai apropiat de România şi leagăn al lui Ştefan cel Mare, a manifestat o prezenţă impresionantă – cu un colectiv de tinere de la liceul teologic de pe lângă Mănăstirea Sfintelor Mironosiţe Marta şi Maria (raionul Căuşeni), un secretar de stat şi alte persoane importante. Dar şi preoţii noştri (de la Ropcea, Crasna, Ciudei) n-au fost mai prejos, arătând că sunt din neamul lui Ştefan şi că un popor răstignit numaidecât renaşte.

Ne-am desprins cu greu din aura ce de-a pururea pluteşte deasupra mănăstirii, dar ne aştepta şi după poartă o bucurie – întâlnirea cu soţii Dorina şi prof. Dorin Popescu. Domnul Dorin Popescu trăieşte şi azi cu neliniştile noastre, aşa cum l-am cunoscut în perioada cât s-a aflat în misiune diplomatică la Cernăuţi. Tot ce am simţit şi am adus acasă de la această zi „sunt daruri care ne obligă…”, după cum am auzit şi am preluat de la ÎPS Calinic, fără să ne spună până la capăt mesajul său. Adică, ne-a lăsat pe fiecare să alegem ce ne este mai important şi cu folos pentru ziua de azi, pentru ziua de mâine…

„La trecutu-ţi mare, mare viitor !”

Oricât aş stărui să evit pateticul, cred că în sufletul fiecărui român, atunci când se porneşte spre Putna, vibrează aceste versuri scrise de Mihai Eminescu la vârsta adolescentină de doar 17 ani. Stă Poetul cu chipu-i de arhanghel la Mănăstirea Putna, aşteptând să-şi vadă, la apropiatul 15 august 2021, naţia (mai ales pe tineri), mai unită decât au fost românii pe care i-a adunat acum 150 de ani în inima ctitoriei lui Ştefan Vodă. Mi s-a părut că pe noi, sosiţi din Cernăuţi şi Chişinău, Eminescu ne privea din tăcerea sa de bronz cu o tristeţe mângâietoare, amintindu-ne de jalea „Doinei” şi de speranţele mari ce-l stăpâneau în preajma măreţei Serbări din 1871, când a adunat întreaga românitate într-o bătaie de inimă la mormântul Domnitorului, înstrăinat de Ţara sa. Deşi se sărbătorea hramul Mănăstirii şi manifestarea trebuia să poarte un caracter religios, scria animatorul ei, Mihai Eminescu, în calitatea-i de secretar al comitetului organizatoric: „Serbarea trebuie să devină şi purtătoarea unei idei. Ideea unităţii morale a naţiunii noastre e ceea ce ne-a-nsufleţit ca să luăm iniţiativa unei serbări în care inima va fi una a priori; în care însă cugetele se vor unifica… , astfel încât în viitor lucrările noastre toate să aibă una şi aceaşi ţintă, astfel ca unificarea direcţiei noastre spirituale să urzească de pe-acuma unitatea destinelor noastre. … În trecut ni s-a impus o istorie, în viitor să ne-o facem noi”. Ne-o tot facem fără izbânda dorită de Eminescu. Dezbinaţi şi despărţiţi suntem şi astăzi, aşa cum au cântat preoţii din nordul Bucovinei şi oaspeţii din Republica Moldova – cu toţi fiii lui Ştefan împreună.

MARIA TOACĂ

Cernăuţi

Print Friendly, PDF & Email

Admitere USV

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: