O lecţie

Dinspre Aurel Mihuţ, via Nicolae Suciu (din Gherla, pe care-l ştiţi din „Crai nou”), via Ciprian Bojescu (pe care-l ştiţi foarte bine, nu numai din „Crai nou”) ni s-a propus recent, spre citire cu luare aminte (inclusiv spre publicare; dar nu e cazul!) un destul de lung şi foarte angaja(n)t poem semnat, conform copiei noastre, de Nicolae Drăguşin. A ajuns la noi fără titlu – i l-am recuperat de pe net, ca „Lecţie de istorie”, unde este multiplicat cu spor, dar şi sub numele de Radu Pietreanu, de la „Vacanţa mare”; însă când e vorba de net, nu-i aşa, are vreo importanţă autorul?… –, cu precizarea, scrisă cu majuscule, că e „excepţională poezie!! de păstrat, predată elevilor şi citit în parlament!!!!!!!! lecţie de istorie”. Dacă doriţi să îl căutaţi (pe net), e textul ce începe cu „Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram”. De păstrat, înţeleg că deja se păstrează şi se colportează; poate că sunt ori vor fi dascăli să-l citească elevilor (inclusiv online), poate că se va găsi cineva să-l declame şi în Parlament. Până la un punct, e eminescian poemul, gen „Cum nu vii tu, Ţepeş, doamne, ca punând mâna…” (din „Scrisoarea III”), sfârşind a zice „Eu aştept Reînvierea, când din marile morminte/Vor ieşi din nou eroii înarmaţi c-un bici fierbinte/Şi vor face curăţenie printre cei ce ne-au furat/Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!”. Eu n-am făcut decât, drăguţ, să răspund rugăminţii de a da un semnal, însă cum n-am fost la lecţiile alea în care să mi se bage-n cap că-s din „Neamul Binecuvântat”, (deşi) scriu, cu rezerve scriu. Inclusiv cu rezerve de optimism.