Nomen est omen (Numele este omul) 

Anul 1989 a venit cu flori, dar şi cu bucuria că fraţii români s-au revăzut şi îmbrăţişat. După mai mult de patru decenii, cele două maluri ale Prutului, parcă şi ele înstrăinate unul de altul, s-au unit printr-un pod de flori, construit doar într-o singură zi. Aici şi-au dat întâlnire fraţii români, dornici să şteargă ura şi uitarea dintre ei, impuse câteva decenii în urmă. Pentru tinerii care în acei ani căutau căi de acces spre şcoli bune, schimbarea a fost ca o mană cerească să studieze în licee sau universităţi din România. Pentru cei mai mulţi, limba română vorbită corect, literatura română clasică, veche şi bogată în autori şi teme, limba latină, semn al civilizaţiei romane, erau deja vise realizate. În acel Sturm und Drang românesc din imediatul an 90, una din cele mai frumoase studente de la Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Chişinău, cu lecturi din şcoala generală şi cu o curiozitate matură să cunoască literatura română pentru a preda-o şi altora, tânăra cu ochi frumoşi ca marea albastră, Alla Apopei, vine la studii în Iaşiul iubit de Creangă şi Eminescu şi aici s-a oprit. „Decizia de a veni la studii în România a fost determinată de schimbările istorice din 1990. Studiindu-i pe Creangă, Eminescu, Alecsandri la cursurile universitare, cu profesori care mi-au cultivat dorinţa de a-i cunoaşte mai bine şi de a mă apropia de opera, viaţa şi epoca în care au creat, mi-am dorit să ajung în locurile care i-au inspirat în scrierea operelor în Iaşiul literar al societăţii “Junimea”. Visam la acest lucru şi când mă cufundam în lectura volumului grandios “Istoria literaturii române” al lui G. Călinescu, pentru care am făcut economii serioase din bursa mea de student ca să îmi procur această “biblie” a literaturii române. Când am auzit la radio că se fac înscrieri pentru studii în România, am ştiut că mi se îndeplineşte visul şi cu o determinare de neoprit am parcurs toate etapele pentru a-mi continua studiile la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi, prima universitate a ţării”, îşi aminteşte şi astăzi cu drag profesoara de limba şi literatura română şi limba latină, Alla Apopei. Iaşiul a îndrăgit-o, aşa încât a înfiat-o iremediabil, iar destinul, după cum afirmă ea, a luat-o de mână şi a purtat-o în lumea anticilor înţelepţi, studiind la secţia de limbi clasice (latina şi greaca veche).

Fiind prima promoţie de studenţi basarabeni, au avut parte de simpatie, dacă nu chiar de răsfăţ din partea profesorilor cuzişti. Relaţiile amicale între studenţi şi dascălii lor se datorau credinţei patronului spiritual al Alma Mater, care, prin dragostea ce-o manifestau studenţilor basarabeni, răzbunau la modul sublim nedreptatea istorică ce i se făcuse întâiului domnitor al Principatelor Unite, care luptase pentru menţinerea unităţii teritoriilor româneşti. Amintirile i-au rămas ca o carte deschisă la care revine mereu: „Îmi aduc aminte că veneau doamne din “lumea bună” a Iaşiului, care reprezentau vechea aristocraţie a urbei, şi ne invitau pe noi, studenţii basarabeni, la spectacolele de la Teatrul Naţional “V. Alecsandri” sau chiar la ele acasă, ca să ne cunoască mai bine. Multe dintre ele erau născute în Basarabia şi prin noi se apropiau de pământul natal, părăsit în anii ocupaţiei sovietice, ostoindu-şi astfel dorul de cei de-acasă”.

Formarea intelectuală a tinerei studioase vine din familie, fiind susţinută şi de o şcoală bună românească. Îşi aminteşte de „profesori foarte erudiţi, cu o cultură impresionantă”. Cursurile şi seminariile pe care le frecventau studenţii „reprezentau călătorii prin cultura Greciei şi a Romei Antice”, erau conectaţi, datorită pregătirii profesorilor, la întreaga „civilizaţie a Europei”. Şi toate acestea nu sunt doar amintiri siropoase. Astăzi, profesoara de română, cunoscută în tot Iaşul cultural al ţării, mulţumeşte şi este „recunoscătoare modelului reprezentat pentru mine, în anii de formare, profesorilor universitari Mihaela Paraschiv, Traian Diaconescu, Anni Cojan, Coca Todiraşcu, Gheorghe Badea”. Vocaţia lor a fost un fel de vade mecum, cărora le-a urmat. Succesoare acestor modele, insistând să străbată învăţământul românesc pe verticală, poate şi restabilind modelul intelectualului din Basarabia care a fost oprimat, alungat de regimul sovietic, prof. Alla Apopei a urcat treptele învăţământului din dorinţa de a nu-şi dezamăgi mentorii, dar şi de a fi un bun magister ludi.

A confirmat justeţea muncii, construindu-şi parcursul didactic, etapă cu etapă, cu „multă muncă, timp, dăruire, cu responsabilitate şi implicare totală”, menţionează doamna profesoară de latină, comparându-şi cariera profesională cu acel „cursus honorum” al romanilor. „Lucrul acesta este dublat şi de faptul că sunt basarabeancă, crescută şi educată într-un mediu diferit, care mi-a impus standarde mai mari decât colegilor mei din România pentru a reuşi şi a rămâne în funcţia de inspector pentru activităţi extraşcolare timp de 10 ani”, crede Alla Apopei, iar noi, cei care îi cunoaştem şi îi apreciem munca prin merite, subscriem că proverbul „omul sfinţeşte locul” este şi titlul sui-generis pe care l-a obţinut şi a lăsat urme frumoase. Într-un deceniu, cât s-a aflat la inspectorat, ceea ce nu e puţin în cariera profesională, doamna inspectoare Alla Apopei a iniţiat şi a dezvoltat parteneriate cu Direcţia Generală de Educaţie, Tineret şi Sport şi cu Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei din Chişinău, a încurajat realizarea schimburilor de experienţă şi o colaborare educaţională fructuoasă între zeci de şcoli din judeţul Iaşi şi din Republica Moldova. Cea mai frumoasă amintire totuşi este parteneriatul de suflet, realizat între Liceul “V. Alecsandri” Iaşi şi Liceul “V. Alecsandri” din Chişinău. A creat cadrul de participare a elevilor de pe ambele maluri ale Prutului la tabere de vară, la concursuri şi la alte activităţi extraşcolare pentru a se cunoaşte mai bine şi a implementa proiecte educaţionale comune. Acestea sunt doar câteva din sutele de menţiuni didactice, pe care chiar dacă le rupi din CV-ul impresionant al ei, la fel de voluminos rămâne. Munca şi priceperea de pedagog, copertate cu har, i-au făcut remarcabil numele în învăţământul românesc, şi asta e o recunoaştere intrinsecă atunci când spune că prin „iniţiativele şi proiectele realizate am putut să las amprente ale activităţii mele”.

Albastrul senin din ochii distinsei profesoare Alla Apopei deseori priveşte cu dor în zare peste celălalt mal al Prutului ca să îşi amintească de părinţi şi bunici, de locul naşterii şi al formării unui caracter onest, de oamenii pe care i-a cunoscut în copilărie.Am învăţat să împac cele două stări şi să mă simt bine “acasă” la Iaşi, unde visurile mele au căpătat consistenţă şi au devenit realitate timp de 30 de ani deja, şi „acasă” îmi dă curaj să merg mai departe senină şi împlinită”, vorbesc onoarea şi demnitatea din sufletul ei. Celălalt „acasă” – Basarabia – rămâne mereu dorul de părinţi, de casa părintească, intrinsec cu cel din Iaşi, pe care îl simte atunci când „orice revenire acasă, în Basarabia, îmi regenerează forţele, îmi dă curaj să merg mai departe senină şi împlinită, să vorbesc despre locul naşterii şi al formării mele cu demnitate, iar despre oamenii care m-au crescut şi educat cu multă dragoste şi respect”.

N.B. Despre draga şi adorabila profesoară, adăug şi protocolarul termen distinsă, aşa cum portretul pedagogului şi al omului Alla Apopei se compune din Acta, non verba!, mi-i drag să scriu. Aş mai putea şi avea ce scrie. Acest portret a prins contur (sper), pentru că Alla Apopei, un pedagog şi un om de o decenţă nobilă, este iubită fără rest „acasă” – în România sau în Basarabia.

 SILVIA STRĂTILĂ

Chişinău

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: