100 de ani cu Dimitrie Vatamaniuc

S-a ivit în lume în septembrie 25, leatul 1920. În septembrie „pădurile de fag când le atinge bruma“ se fac sfeşnice înalte, iar „când te uiţi de departe, vezi Suceviţa în flăcări“…

Rememorând anii duşi, Profesorul sublinia:

„Dacă Movileştii nu înălţau aici ctitoria lor voievodală, Suceviţa ar fi fost o localitate oarecare din munţii Bucovinei, fără personalitate, or aşa, Suceviţa se înscrie în patrimonial internaţional”…

Om de ştiinţă pertinent, descoperit de dascăli iluştri, între care George Călinescu, Dimitrie Vatamaniuc, „chiar din zorii tinereţii” şi-a ales drumuri spinoase, neumblate, opera şi autori cu „structură rectilinie”, spirite care „nu au făcut concesii”, „talente dublate de caracter”.

A început cu un bănăţean, Ioan Popovici-Bănăţeanul (1957), a continuat cu ardelenii Coşbuc (1967), Slavici (1968, 1970), Agârbiceanu (1970), apoi cu Blaga, după care a intrat definitiv în universal vieţii şi operei Poetului nepereche.

Truda sa de miner în galeriile de aur ale manuscriselor lui Eminescu, pe mormanele de minereu stelar răscolite de Perpessicius şi Al Oprea, reevaluate prin vocea şi acribia lui A.Z.N. Pop, C. Noica, P. Creţia ori E. Simion, avea să atingă punctul culminant prin realizarea Integralei Eminescu în 16 masive volume, în „cea mai mare realizare a secolului XX”, cum însuşi a apreciat.

Mâinile lui au îmbătrânit dezgropând şi cântărind drept mărgăritarele veritabile ale Limbii Române, demonstrând pentru totdeauna că Limba Română prin Eminescu a devenit Columnă şi că Eminescu este înainte de toate un Voievod peste o ţară de cuvinte.

„Făcând parte din generaţia care a pierdut totul, Dimitrie Vatamaniuc s-a salvat prin Eminescu de la judecata Istoriei”. De altfel, cercetătorul a şi afirmat răspicat: „Literatura română din secolul trecut se găseşte, cum am mai arătat, într-o situaţie excepţională. Moldova este reprezentată de Creangă, Muntenia de Caragiale, iar Transilvania de Slavici. Iar între ei se înalţă Eminescu – coloana infinită a spiritualităţii româneşti… Eminescu se naşte din Eminescu”.

Meşter de cărţi mari, meticulos zidite, „bucovinean tipic”, „eminentul cunoscător al istoriei şi culturii Bucovinei” a înălţat Suceviţa natală şi s-a înălţat din vatra ei până la statura unui „senior al spiritului românesc cu vocaţia sintezei între Orient şi Occident” (Ştefan Ştefănescu).

Şi cum cartea e o cetate pe care cu cât mai mult o cucereşti, cu atât mai mult te închide între zidurile ei, până a nu mai ieşi niciodată din această strânsoare, istoricul, criticul, editorul, publicistul, profesorul Dimitrie Vatamaniuc a demonstrat cu prisosinţă că numai Cartea e salvatoare. „Academia valorează atât cât valorează membrii ei” (Radu Grigorovici). După 100 de ani de cultură, Bucovina îi datorează un spaţiu memorial.

CONSTANTIN HREHOR

Centrul Cultural „Bucovina”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: