Semnal editorial

Camil Petrescu, în 3D

Iulia Murariu la o lansare de carte

Reactivând „preocupări mai vechi”, cum ne înştiinţează, Iulia Murariu se întoarce la Camil Petrescu, autorul favorit, bănuim. După ce ne-a dăruit câteva cărţi dense, temeinic lucrate, vădind lecturi din doască în doască, metabolizate, despre Labiş, Nichita Stănescu şi, mai încoace, stăruind asupra prozei eminesciene, pe latura „ipostazelor feminine”, profesoara din Suceava ne invită acum la un ispititor excurs hermeneutic. Luând în cătare scrierile lui Camil Petrescu, ea discută cu textele în faţă, citează la tot pasul, propunând conexiuni ingenioase, vădind lecturi întinse; şi ne avertizează că aceste scrieri, fiind „cărţi despre bărbaţi” sunt „meditaţii asupra făpturii umane ca însumare de antinomii” (p. 5), desfăşurându-se triadic, vorbind despre dragoste, femeie şi moarte, ca „adevăruri etern umane”. Chiar aşa intitulat, Camil Petrescu. Despre dragoste, femeie, moarte (Editura Accent Print, Suceava, 2020), volumul din urmă probează sclipitor detenta problematică a exegetei, atrasă irezistibil, se înţelege, de „conştiinţa problematizantă”, mereu în alertă a unui mare scriitor.

Camil Petrescu, un adevărat chef de file al generaţiei, a fost, după expertiza grafologică a lui H.H. Stahl, „un pachet de nervi”; suspicios, contaminat de frenezia preeminenţei şi sindromul persecuţiei, Camil Petrescu a acuzat un cumul de complexe, deturnate în megalomanie. Această „criză a personalităţii”, mereu ameninţată de pretinsa conjuraţie universală, a fost copios alimentată de fanatismul intelectualităţii. Scriitorul a aspirat spre completitudine, şi-a impus un program ferm, respectat cu mici abateri, s-a manifestat (evitând concomitenţa) în poezie, teatru, roman şi filosofie şi, desigur, s-a vrut egal în toate. Ca genialitate contestată, ridiculizată, Camil Petrescu s-a pasionat de „mistica renaşterii periodice”. El a văzut idei, trăind în epoca bergsonianului Video, a trecut brusc la roman, fiind un reformator recunoscut, după ce a început cu teatru şi a debutat, în 1923, cu Versuri. În plus, scrisul gazetăresc, aproape zilnic, înţeles nu ca „izmeneală intelectuală”, trăind ardent, cu intensitate, problemele vremii sale, l-a consumat.

Teoretician febril şi romancier de avangardă, Camil Petrescu a fost un sensitiv şi un nervos. Fireşte că impulsivitatea omului răzbate în patetismul operei, iar contradicţiile ei, nu puţine, de aici vin: dificultatea disciplinării unui temperament tumultuos, reprimându-şi fondul primar. El face din relaţia erotică o dramă. Ars amandi, cavalerismul eroilor (mereu în eroare, victime ale autosugestiei) probează, dincolo de „dispreţul perfid”, cu adieri de misoginism, o vanitate rănită, problematizantă. Demonul cunoaşterii (libido sciendi) se insinuează cotropitor, în sensul unui eminescian „cutremur al nervilor”, definind dragostea ca fenomen intelectual. Iulia Murariu este cât se poate de limpede aici: iubirea ar fi un „reflex al gândirii”, intelectualizând instinctul (p. 54). De fapt, în „opera sa androcentrică” (p. 4), Camil construieşte un prototip al intelectualului. Personajul masculin, subliniază exegeta, este fundamental un senzual, are o sensibilitate exacerbată şi mentalitate de stăpân, râvnind abisurile idealităţii. „Logica fiinţării” presupune dictatura minţii. Iar paleta feminităţii este restrânsă, atât psihologic, cât şi etic (p. 5); sunt ipostazieri în clarobscur, prezenţe auxiliare, „neîntregite”, trăiri mimetice, obiecte de iubit, prozatorul precizând: „numai sufletul poate înlocui lipsurile” (p. 54). Esenţialmente, însă, conform unor opinii consacrate, erotica camilpetresciană exprimă, exploziv-suferitor, prin hiperlucizii ei protagonişti, dilematici, neadaptabili, un potenţial vanitos (l’amour vanité), conducând implacabil spre un deznodământ tragic.

Dacă eroii lui Camil Petrescu sunt, cu toţii, naturi problematice, pătrunşi de neastâmpărul ideii, se poate spune că proza sa propune un erou unic; un tip cu identitate multiplă, în spatele căruia stă Camil Petrescu însuşi. Iubirea, înţeleasă ca flatant proces de autosugestie, suficientă sieşi este pentru eroii camilpetrescieni un „act de voinţă”, „o bucurie a minţii” (cum spune Pietro Gralla); dar bărbatul-carnasier „iubeşte teluric”, deşi e „un dogmatic al iubirii definitive” (p. 8). Posesiv, el face din femeie doar un obiect de inventar, descriind corporalitatea („trupul de carne”). Elocvent, Iulia Murariu inventariază recurenţa unor termeni (trup, corp, amor, iubire etc.), femeia-satelit trebuind să rămână „în condiţia sexului ei” (p. 93). Camil Petrescu era convins că doar „în faţa morţii şi în dragoste omul apare în autenticitatea lui structurală”, angajând fiinţa şi cunoaşterea. Firesc, în a treia secţiune a cărţii, Iulia Murariu glosează pe ideea morţii, notând concluziv că eroii lui Camil păstrează „o rece cordialitate” (p. 156), îmbrăţişând-o voit, în război „cu ei înşişi şi cu realitatea lumii” (p. 157). Poate că şi în ipostaza de poet („al războiului”), pornind din real, Camil Petrescu ar fi meritat un popas analitic, reînnoind – se ştie – limbajul poeziei, ca „organicitate de imagini”.

Un ciudat paradox sigilează destinul febricitantului Camil Petrescu, spirit proteic, problematizant, contrariant, unanim recunoscut ca reformator fanatizat al romanului autohton. Şi care, la capăt de drum, prin trilogia (neterminată) închinată lui Bălcescu, ocolită de exegetă (Un om între oameni, I-III, 1953-1957), parafează, în epoca realismului socialist, o reîntoarcere la o fază revolută, repliere sancţionată dur de I. Negoiţescu ca „o tragică abdicare de personalitate”. Categoric, nota acelaşi critic, după Camil Petrescu (1894-1957) „se scrie altfel în proza românească”. El trebuie înţeles, însă, prin întregul personalităţii sale, de chinuitoare mistuire lăuntrică şi halucinanţă, cu voinţă de sistem, cu necurmată fermentaţie ideatică, atras irezistibil de „jocul ielelor” (ideilor). Camilismul, după vorba lui Vladimir Streinu, nu este doar o inconfundabilă marcă estetică; el defineşte o hiperorgolioasă voinţă de creaţie.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Publicitate

 

Sumarul ediţiei: