Spirit efervescent, mobil, inventiv, mereu în priză, hiperactiv în agora electronică, Cezar Straton ne surprinde (şi nu prea) cu o nouă apariţie. În dipticul Basarabia şi Bucovina (adică B&B, cum se răsfaţă neastâmpăratul autor), el adună – gospodăreşte – ceea ce risipise în presă (suceveană, cu deosebire) de-a lungul anilor.Citeşte

 Reactualizat spectaculos, meteoricul Alexei (Alexie) Mateevici (1888-1917) n-a avut norocul longevităţii; altminteri, îndrăznea o profeţie G. Călinescu, „ar fi fost un poet mare” . S-a stins la 29 de ani, înainte de întregirea hotarelor, aşteptând încrezător „soarele renaşterii” (cum se mărturisea într-o scrisoare expediată din Zaim, din „inima Buceagului” ,Citeşte

După câteva cărţi temeinice, de-ar fi să pomenim doar pe cele consacrate lui Labiş şi lui Nichita Stănescu (din păcate, fără binemeritatul ecou), Iulia Murariu ne propunea, recent, un alt popas exegetic, stăruind asupra Ipostazelor feminine în proza lui Mihai Eminescu (Editura Eikon, 2017). Dacă primele titluri, ivite la edituriCiteşte

Cu puţin înainte de a ne părăsi, Marin Ioniţă ne-a dăruit o a doua ediţie, revăzută şi adăugită, a cărţii sale despre „fabrica de scriitori” (Kiseleff 10: fabrica de scriitori, Corint Books, Bucureşti, 2018), acolo unde ucenicise în două reprize / înregimentări, stând aproape doi ani (1952-1954) în preajma luiCiteşte

Fără a considera poezia o „relicvă romantică”, Maria-Elena Cuşnir o înţelege ca „spaţiu sacru”. Frisonul existenţial capătă, astfel, în paginile sale, un accent confesiv, o infuzie autobiografică (ficţionalizată). „Blestemat” de a fi un fir de lumină, poetul este sortit a-şi îmblânzi, prin scris, chinul existenţial, râvnind beatificarea, chiar dacă ecoulCiteşte

Pe jumătate bucovinean (cum, deseori, a mărturisit), purtând indelebila amprentă stelistă (revistă unde, în 1964, a şi debutat), Adrian Popescu face parte, de fapt, din prima generaţie echinoxistă; acolo, pornind la drum, s-a maturizat literar şi s-a bucurat de colegialitatea caldă a confraţilor, născând prietenii de-o viaţă. De un eticismCiteşte

„Denunţat” ca orfic nemântuit, „vândut livrescului”, de o impresionantă cultură poetică, dar fără morgă doctorală, Horia Zilieru (pe adevăratul său nume Gheorghe Iancu) şi-a oferit, cu câţiva ani în urmă, o monumentală antologie (808 p.) în colecţia Ediţii critice a casei editoriale Princeps Edit. Reluând un titlu vechi (Astralia, 1976),Citeşte

Deşi un mare neliniştit (cum, deseori, s-a mărturisit), Eugen Simion (n. 25 mai 1933), printr-un tenace efort de autoconstrucţie, probându-şi strălucit vocaţia, având şi şansa longevităţii, cu o bătrâneţe dinamică (rodnicie editorială şi proiecte de amplitudine culturală), face figura unui ins cordial, de evidentă civilitate, ca om de lume. Este,Citeşte

Însingurat, marginalizat, aproape „necunoscut” azi, fără „priceperea relaţiilor literare”, cum recunoştea într-un interviu, prozatorul Pan Solcan (1924-2017) a trezit un firav ecou critic. Debuta târziu, în plină zarvă optzecistă (Căderea, 1980) şi îşi va răscumpăra tăcerea printr-o rafală romanescă, încercuind spaţiul memoriei, înţelegând viaţa ca enigmă nedezlegată. Cărţile sale „relaţionează”Citeşte

După un şir de volume, încredinţând cititorului, cu parcimonie, producţia lirică, după alte titluri exploatând filonul memorialistic, poeta Maria-Elena Cuşnir face pasul spre roman. Un pas spre cer, proaspăt apărut la editura ieşeană Opera magna, sub veghea grijulie a lui Vasilian Doboş, vine să confirme harul polivalent al autoarei. NeCiteşte