O familie iubitoare şi creatoare de frumos

Numele de Orşivschi este cunoscut nu numai în Bucovina, ci şi în alte locuri. L-au reţinut, de bună seamă, mulţi dintre sutele de vizitatori ai Muzeului Oului din Vama, veniţi de pretutindeni, din ţară şi din lume, muzeu creat de inginera Letiţia Orşivschi, dar şi din prezenţa acesteia la multe expoziţii şi alte manifestări din lume, creatoarea devenind o ambasadoare a artei populare româneşti în tradiţia încondeierii ouălor. Stabilită în Germania, dar petrecându-şi jumătate de an acasă, la Vama, Letiţia promovează această artă, Bucovina şi ţara noastră, peste tot unde este invitată.

Din schimburile culturale ce le-a făcut cu alte ţări, Letiţia Orşivschi şi-a îmbogăţit muzeul cu ouă decorate din 82 de ţări ale lumii, muzeul având astfel şi statut internaţional.

La rândul său, inginera Cătălina Orşivschi, o talentată epigramistă – caracterizată ca singura femeie din Bucovina ce excelează în acest gen literar – a devenit cunoscută în ţară şi în Republica Moldova prin creaţiile sale umoristice, lirice, dar şi datorită poeziilor pentru copii, creaţiile sale fiind răsplătite cu numeroase premii, printre care şi cele două acordate de Fundaţia Culturală a Bucovinei, în 2014 şi 2017, pentru cărţile „Zâmbete răzleţe” şi „Pe cărările sufletului meu”.

Fetele au moştenit talentul de la înaintaşi. Bunica Mălinuţa, din partea tatălui ştia să transforme până şi şorţurile pe care sătencele din Păltinoasa le purtau peste fuste în obiecte de artă, iar bunicul din partea mamei Delia, Nicolae Doboş, era cunoscut şi ca pictor, şi ca sculptor în lemn.

Cât despre tatăl lor, Ionel Orşivschi, acesta vibrează nu numai la arta populară (costume populare tradiţionale, obiecte vechi de uz gospodăresc), dar iată că la vârsta de 82 de ani îşi face debutul şi în scris, cu volumul de versuri „Trecut-au anii…”.

Cartea, scrisă în stil popular, aducând a baladă a vieţii sale şi a altora, este citită cu mult interes, făcând parte din cărţile pe care nu-ţi vine să le laşi din mână. Este structurată pe trei capitole. În primul, intitulat „Din viaţă adunate”, autorul povesteşte cu tristeţe, dar şi cu seninătatea înţeleptului care ştie să ierte, drama vieţii sale. Fostul său coleg de bancă, scriitorul Mircea Radu Iacoban, menţionează în cartea lui „Trăim o singură dată” faptul că Ionel a fost dat afară din Liceul „Ştefan cel Mare” din Suceava cu numai 33 de zile înainte de absolvirea şcolii, pentru vina de a fi fiu de chiabur. Chiaburia consta, de fapt, în aprecierea şi răsplata pe care sătenii i-o acordau tatălui lui Ionel, măcelarului Mihai Orşivschi, pentru priceperea cu care îşi făcea această meserie, răsplată care i-a permis acestuia să-şi facă o gospodărie frumoasă. De altfel, astfel de abuzuri s-au făcut în vremea colectivizării şi cu alţii la care, tangenţial, Ionel se referă în versurile sale.

Capitolele următoare, „De prin lume adunate” şi „Gânduri în câteva rânduri”, sunt scrise cu umor, stârnind buna dispoziţie a cititorului.

Cu toate încercările prin care au trecut în viaţă, cei din familia Orşivschi ştiu să o trăiască frumos şi să transmită şi celor din jur frumuseţe spirituală prin ceea ce fac.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: