După votul („final”?) de marţi din Camera Deputaţilor, aleşi de-ai noştri, interesaţi să facă imagine şi opinie, s-au şi pronunţat pe reţelele de socializare, anunţând că gata, s-a isprăvit cu pensiile speciale. La rândul lor, cetăţeni pe fază n-au pregetat să posteze comentarii care, în linii mari, s-ar putea încadra în două clare categorii: cele conţinând exclamări gen „Felicitări!”, „Bravo!” (…fără solicitări de bis) şi cele conţinând fel de fel de nedumeriri. Ori li se părea că au urmărit alt film, poate că au dormit şi au visat un alt vis, ori îşi dădeau cu părerea că statul este, mai departe, pentru unii mumă iar pentru alţii ciumă. Paralel, cum s-ar fi zis apăsat şi politic, în campaniile electorale anterioare…
…Eu unul – dintre cei cu biografia cuprinzând două epoci aparent diferite – îmi amintesc că încă de pe când am urmat în chip strălucit cursurile de preşcolar, în ailaltă vreme, am învăţat că „Ursuleţ de catifea/ Ce se dă nu se mai ia!”. Aşadar, cu ceva timp înainte s-o aflu pe aia (iniţial biblică, ulterior marxistă) cum că „de la fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi”. Şi nu-i normal, ce atâta tevatură?! În fond suntem diferiţi; unii trebuie să poată mai mult şi se întâmplă ca alţii să aibă nevoi mai mari.
Comentarii