În prezenţa unei săli arhipline, sâmbătă, 25 ianuarie, reprezentanţii Muzeul Bucovinei împreună cu autorităţi şi oameni legaţi într-un fel sau altul de această instituţie au marcat festiv împlinirea a 120 de ani de la înfiinţarea muzeului la Suceava.
Alături de oamenii care creează şi promovează cultura în judeţ au fost prezenţi ministrul Culturii, suceveanul Bogdan Gheorghiu, prefectul Sucevei Alexandru Moldovan, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Gheorghe Niţă, primarul Ion Lungu, ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, reprezentanţi de instituţii, directori de muzee din ţară, din Republica Moldova şi Ucraina.
Oficiile de gazdă le-a făcut Emil Ursu, managerul principal al Muzeului Bucovinei, pentru care cuvântul de ordine în adresarea sa a fost un mare şi sincer „Mulţumesc”. Un „mulţumesc” conştient de faptul că nimic din ţinuta şi prestigiul de care se bucură astăzi muzeul sucevean nu s-ar fi putut realiza fără bani şi implicare.
„Pentru Muzeul Bucovinei şi pentru mine personal este un moment foarte important, marcarea celor 120 de ani de existenţă a muzeului de la Suceava. Fie că s-a numit Societatea Muzeu, Muzeul orăşenesc, Muzeul raional al Bucovinei, Muzeul regional, Muzeul judeţean Suceava, Muzeul Naţional, Complex muzeal sau Muzeul Bucovinei, această instituţie, cu resursele pe care le-a avut, în funcţie de epocă, cu personalul pe care l-a avut, a încercat de-a lungul celor 120 de ani să păstreze, să adune şi să transmită de la generaţie la generaţie, memoria culturală a acestei zone. (…) Este un lucru ştiut că performanţa nu se poate face fără bani, iar, de la vreme la vreme, banii au fost mai mulţi sau mai puţini. Ultimii 10-15 ani au fost ani buni, în care intrarea în Uniunea Europeană şi-a spus cuvântul, însă în care am avut un finanţator, Consiliul Judeţean Suceava, care a înţeles că muzeul poate fi un motor de dezvoltare în această zonă. Alături de marile proiecte cum ar fi reabilitarea Muzeului, a Cetăţii de Scaun, a Laboratorului zonal de restaurare, a muzeului de la Siret, au existat şi proiecte mai mici care înseamnă, de asemenea, resurse. La fel şi activitatea editorială a Muzeului Bucovinei, care a încercat să publice lucrări relevante pentru cultura naţională. Toate acestea se fac cu bani, iar la Suceava, Consiliul Judeţean este un finanţator generos” a declarat directorul Ursu.
Pentru încă o generaţie
Cu tot respectul datorat momentului, primarul Ion Lungu s-a substituit, la 120 de ani distanţă, primarului Franz de Loges şi a citit protocolul prin care, la 4 ianuarie 1900, se năştea, prin vot unanim, Societatea „Muzeu”, cu o structură din care făceau parte, alături de primar, personalităţi importante şi respectabile ale Sucevei.
„Mă bucură faptul că reuşim aici la Suceava să păstrăm şi să asigurăm, pentru încă o generaţie, patrimoniul nostru cultural.
Cred că principala instituţie de cultură a unui oraş este muzeul şi trebuie să fim mândri că avem un astfel de muzeu la Suceava şi care, mai ales pentru tineri, oferă atât de multe variante de educaţie. Alături de celelalte obiective istorice ale judeţului, muzeul face parte din strategia de dezvoltare a judeţului” s-a adresat sălii edilul oraşului, amintind şi de implicarea Primăriei, alături de Arhiepiscopie, în salvarea patrimoniului imobil medieval, prin susţinerea lucrărilor de refacere ale locaşurilor Sf. Ioan, Mirăuţi, Sf. Înviere, Turnul Roşu, Sf. Nicolae.
ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, el însuşi absolvent ale unor cursuri de muzeografie, a relevat invitaţilor faţa poate uitată a unor oameni de cultură din regimul comunist care n-au lăsat să se piardă mărturiile istorice ale neamului românesc, ale zonei în care trăim. Înaltul prelat a vorbit despre aceştia ca despre „oameni deschişi sufleteşte faţă de valorile de patrimoniu”, într-o vreme când bisericile şi feţele bisericeşti nu erau privite cu prea multă îngăduinţă.
„Muzeul Bucovinei nu este doar o instituţie, ci un simbol”
Suceava din venele ministrului Bogdan Gheorghiu a fost evidentă în timpul discursului său cu ocazia celor 120 de ani de înfiinţare a Muzeului.
Declarându-se onorat de invitaţie, el a felicitat Consiliul Judeţean Suceava şi echipa Muzeului pentru proiectele realizate de-a lungul timpului şi pentru organizarea evenimentului omagial.
„Muzeul Bucovinei nu este doar o instituţie, ci un simbol în contribuţia a ceea ce înseamnă cercetarea conservarea, restaurarea şi valorificarea patrimoniului cultural naţional, constituind un exemplu de excelenţă în muzeologie. De aceea, de Ziua Culturii Naţionale, în 15 ianuarie, la propunerea Ministerului Culturii, preşedintele României, domnul Klaus Iohannis a conferit Ordinul Meritul Cultural în Grad de Comandor, Muzeului Bucovinei.
Muzeul reprezintă la nivel naţional, cu multă onoare şi responsabilitate, identitatea regională, spiritul Bucovinei şi personalităţile care au scris istoria şi au conturat cultura românească. Cultura este un cumul de tradiţie, istorie, influenţe, trăiri şi emoţii, şi o învăţăm la început de la părinţii şi bunicii noştri.
Felicit autorităţile locale şi mă bucură faptul că munca şi eforturile de la Suceava sunt încununate de succes prin proiecte concrete care au dus la creşterea turismului în zonă” a declarat ministrul Culturii.
El a menţionat şi despre „noile fronturi” culturale care s-au deschis la Suceava, după demersuri ale Ministerului Culturii şi a ministrului personal, anume, deschiderea unui muzeu de artă şi a unui muzeu de artă contemporană.
În ton cu importanţa şi eleganţa momentului organizat sâmbătă în cea mai mare sală de conferinţe a Muzeului Bucovinei din strada Ştefan cel Mare nr. 33, s-au adresat invitaţilor şi prefectul Sucevei Alexandru Moldovan şi vicepreşedintele CJ Suceava Gheorghe Niţă.
„Prin programe curajoase, printr-un management eficient al muzeului, printr-un suport oferit constant de autoritatea publică judeţeană, cu fonduri europene, au fost demarate şi finalizate proiecte care au permis judeţului Suceava să devină o destinaţie turistică. Nu este puţin lucru şi cred că mulţumirile şi preţuirea noastră trebuie să se îndrepte atât către autoritatea publică judeţeană, dar în special, către colegii de la Muzeul Bucovinei” a declarat primul dintre ei.
O inimă ce trebuie să bată
În preajma anului 1900, lucrările de curăţare a ruinelor Cetăţii de Scaun începuseră să scoată la iveală multe obiecte medievale. Pentru ca acestea să rămână la Suceava şi să nu fie trimise la Muzeul din Cernăuţi deja înfiinţat, un grup de intelectuali locali a constituit, la propunerea profesorului de istorie Iosif Fleişer şi cu dedicata implicare a primarului Franz von Des Loges, societatea privată „Muzeul”.
Colecţia de artefacte provenită din săpături arheologice şi donaţii, tot mai numeroasă, trecută între timp în proprietatea Primăriei, nu şi-a găsit mulţi ani un sediu propriu şi a „migrat” dintr-o clădire în alta. Şi-a găsit într-un final „cuibul” în incinta sediului fostului sfat popular, apoi, fosta prefectură a oraşului, clădirea din Ştefan cel Mare nr 33.
După cum a menţionat directorul Emil Ursu, muzeul sucevean şi-a schimbat de multe ori numele, dar patrimonial său a continuat să se dezvolte şi să se diversifice şi prin înfiinţarea secţiilor de etnografie, ştiinţe naturale şi de artă plastică.
După 120 de ani de existenţă, Muzeul Bucovinei înseamnă Muzeul de Istorie, Cetatea de Scaun, Muzeul Satului Bucovinean, Muzeul de Ştiinţele Naturii, Hanul Domnesc, Muzeul „Ciprian Porumbescu”, Muzeul de Istorie Siret, casele memoriale „Simion Florea Mrian”, „Ciprian Porumbescu”, „Nicolae Labiş”, „Eusebiu Camilar” şi casele-muzeu Bilca şi Solca.
…Înseamnă 150 de oameni, cercetători, muzeografi, arheologi, conservatori, restauratori, gestionari custozi sală, desenatori, chimişti, fizicieni, biologi, ingineri, bibliotecari, sociologi, specialişti în marketing, educaţie muzeală, comunicare, relaţii publice, personal financiar-contabil, juridic, administrativ care muncesc sub, dar mai ales, în spatele privirilor vizitatorilor.
Muzeul Bucovinei înseamnă o expoziţie permanentă, valoroasă, un „film” al istoriei noastre din Paleolitic până în prezent, dar înseamnă şi expoziţii temporare deosebite, de valoare, unele inedite, care atrag mii de vizitatori anual. Înseamnă colaborări cu muzee din ţară şi din străinătate, dar mai înseamnă şi ateliere de educaţie muzeală, piese de teatru, de teatru de păpuşi, simpozioane, seri muzeale, concerte etc.
Muzeul Bucovinei conţine în prezent un patrimoniu imobil bogat, multe obiective fiind consacrate destinaţii turistice, şi un patrimoniu mobil cultural de aproximativ 400.000 de piese de care restauratorii şi conservatorii muzeului se îngrijesc aproape cu religiozitate.
Dar înainte de toate, Muzeul Bucovinei este, alături de câteva, din păcate puţine la Suceava, instituţii culturale obligatorii unui oraş european, nu doar un paznic al istoriei noastre trecute, ci şi o inimă care trebuie să bată continuu pentru sănătatea memoriei celor care vor veni.
Intr-un ziar de foarte mic tiraj digital din Suceava,patronul,de mare litraj,este pe nedrept tras la răspundere că,anume,de ce nu s-au organizat în Suceava ceva manifestări,măcar simbolice,dedicate Unirii de la 1859… Deoarece, zice dumnealui,patronul/mogulul mic,șefimea ierea plecată de pe prispa căsii,la Iași, să susțină cauze importante,un mare număr de autostrăzi care tânjesc după lopata și casca lui Flutur,acuma că tot au fost la Iași și au dezmorțit situațiunea, precis,când se întorc, o să înceapă fix al doilea metru de autostradă,după cel al lui Mandachi,desigur,că problema nu putea fi deblocată decât la Iași,pe un fundal sonor de huiduieli,cu domnul Lungu impresionat până la os,jucând a unire pe melodiile Margaretei Clipa,deoarece cântecele ardelenilor (ce treabă avem cu ei,nu???) i-a lăsat și mască și reci,atât pre ei cât și pre ieșeni…
Insă apogeul il atinge domnul patron,detectiv amator,în momentul în care ne zice,pe șleau:
„…Unirea Principatelor s-a hotărât la Iași și București, nu pe meleagurile noastre. Pe vremea aceea Suceava se afla în Imperiul Austro-Ungar…”,răspuns pe care dumnealui îl consideră ponderat,ponderal am zice noi,adecă greu,și anume de cap….
Deoarece este ca în situațiunea povestită de un preten de-al meu care să fi jucat Hora Unirii la Craiova,altă chestie care il uimește pe domnul patron,deci,un domn întreabă:
„Nu vă supărați,cât e ceasul? Nu știu,că nu sunt de aici!”
Cam așa devine cazul și cu opinia destul de răspândită în „Bukowina” că Unirea de la 1859 este „mică”,că n-avem noi treabă cu chestii din astea, mărunte,să fie acolo ,la voi,la Iași,la Craiova,noi suntem „bucovineni”,avem limba mai puțin lată,cf. măsurătorile cu cliupa ale unui mare om de fag,recunoscut chiar și internațional de fosta Schweighofer (astăzi cum *i*da mă-sii i-o mai fi spunând…) ba,mai mult,să fiți bucuroși că serbăm și Unirea de la 1918,a afost o greșeală acolo,că de fraieri am acceptat să ne unim necondiționat,părere de rău exprimată public atât de rromânul mare Ursu cât și de alți bucovineni pârâți,veniți cu pluta,adecă mai pe scurt lăsați-ne voi cu mărunțișurile,noi am avut zilele astea festivități de dinozauri dar și una mare de tot,o sărbătoare de pupare a kurului,ei-în-de-ei,medalii,decorații,diplome,ne-a călcat sasul pragul,plus că,a zis înțeleptul forjat/ajustat la nicovală,domnul Ursu,cum să uităm noi că:
„Mulțumim lui Dumnezeu că am avut un finanțator, Consiliul Județean, care a înțeles că Muzeul poate fi motor de dezvoltare în această zonă…”
Ar putea să detalieze dumnealui? Ca să nu creadă că suntem cu toții nește proști ,nu vedem ,nu auzim,nu știm?
Dar această zicere de mare adâncime,de adâncime de puț părăsit,a domnului Lungu:
„…a adăugat că municipalitatea împreună cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților colaborează foarte bine pentru salvarea patrimoniului medieval…”
Cam așa?
http://prntscr.com/qt02qo
…sau ,poate,așa:
http://prntscr.com/qt03hd
…dar in mod sigur așa:
http://prntscr.com/qt04nx
…în care se vede cum patrimonial medieval,recte Cetatea de Scaun a Sucevei,este muiat anual,dubit,cu niscaiva micțiuni practic culturale,vome,kkturi,etnobotanice,seringi,gunoaie…Cu fonduri europene dar și de la CJ,via muzeu,via domnu ursu, să ne trăiască intru mulți ani,să-i pice bine la pigment, atât aprecierile cât și decorațiile!
Insă capodopera dumnealor,începând de la decoratorul-șef și terminând cu „românii mei” pe care nu-i mai pomenim din pudoare,este fapta pentru care ,desigur,merită orice decorație de la statul român,respectiv falsificarea ,contrafacerea grosolană a unei „spade”,„…practic sora geamănă a celei de la muzeul Topkapî,din Istanbul…” (citat din zicerile domnului Ursu,catalizator de decorații)
Tărășenia, care a fost astupată probabil cu concursul și sub mantaua celor care au și comandat-o,trebuia neapărat decorată,protagoniștii victimizați,iată,ei au dus in spate timp de 120 de ani muzeul…
Menționarea acestei cumplite infracțiuni ,comise printr-o asociere in vederea comiterii,poate fi analizată și devoalată pe pagini întregi și,cu tot cu decorații,ea va fi făcută ,fie și pentru că probele nu au dispărut,sunt publice…Deci,nu va rugini suficient metalul galben de pe bleahul decorațiilor acelea,domnu’ patron de ziar,și tăișul spadei disprețului public o să vă gâdile la omușor…
Însă domnul patron de gazetă de perete a poliției este acuzat degeaba,de unde nu-i ,nici Dumnezeu nu cere!
In fine,este nedrept și pentru că o pomenire s-a făcut,chiar așa,ca nește adunări de partid ale PDL Suceava,nește manifestări subtile,care s-au lăsat la urmă cu pupare a unor late și cromatic puternic închise kururi de activiști și impostori pdl,cf. mai sus…
Toate la timpul lor !