Lumină şi revărsare de har

Prima sărbătoare importantă după Anul Nou este Botezul Domnului sau Boboteaza. Pe data de 6 ianuarie, enoriaşii se adună la biserică pentru a participa la slujbă, dar şi pentru a lua aghiazma mare care, de altfel, se sfinţeşte doar în această zi. De obicei, slujba de sfinţire a apei are loc afară, în curtea bisericii, însă frigul iernii nu este un impediment pentru a ridica rugăciuni către Domnul, dovadă fiind numărul mare de oameni care se strâng în casa

Lui. Sărbătoarea Botezului Domnului sau Boboteaza este pregătită din ajun. Ajunul Bobotezei, 5 ianuarie, este o zi de asceză, o zi de post, o zi de înălţare spirituală. „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce va ridica păcatul lumii.” Şi, ieşind Iisus din apa Iordanului, „cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a vărsat pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”. Sunt cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul scrise în Evanghelie, ce povestesc Botezul lui Iisus, celebrat de Biserica Ortodoxă în 6 ianuarie. Epifania sau Teofania, de la cuvântul grecescul „theophania” (arătarea lui Dumnezeu), numită popular Boboteaza, este unul dintre Praznicele Împărăteşti. Iniţial exista un singur praznic creştin la care se sărbătorea arătarea lui Dumnezeu lumii, în forma umană a lui Iisus din Nazaret. Acesta includea sărbătoarea Naşterii Domnului, Închinarea Magilor şi toate evenimentele din copilăria lui Hristos, cum ar fi Tăierea împrejur a Domnului şi Întâmpinarea Domnului, împreună cu botezul Lui în Iordan de către Ioan. Boboteaza celebrează dezvăluirea Sfintei Treimi lumii. Glasul Tatălui se face auzit din ceruri, Fiul este întrupat şi stă în râul Iordan, iar Sfântul Duh se pogoară asupra Lui în chip de porumbel. „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne,/ închinarea Treimii s-a arătat/ că glasul Părintelui a mărturisit Ţie,/ Fiu iubit pe Tine numindu-Te,/ şi Duhul în chip de porumb a adeverit/ întărirea cuvântului./ Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule,/ şi lumea ai luminat, slavă Ţie!” Praznicul Epifaniei marchează sfârşitul sărbătoririi Crăciunului, care începe de la 25 decembrie şi se încheie în 6 ianuarie. În cadrul slujbei acestei sărbători se face slujba de sfinţire a Aghiasmei Mari, care este folosită de preoţi pentru a binecuvânta casele credincioşilor. Ea urmează Sfintei Liturghii a ajunului şi Sfintei Liturghii din ziua praznicului. Sfinţirea atestă faptul că omenirea şi întreaga Creaţie au fost făcute pentru a se umple de prezenţa sacră a lui Dumnezeu. După cum am mai spus, Ajunul Bobotezei este zi de post, chiar negru, iar slujba Botezului Domnului este organizată în acelaşi fel cu aceea a Naşterii. Din punct de vedere istoric, slujba Crăciunului a fost stabilită mai târziu decât cea a Epifaniei. Potrivit tradiţiei, Sfinţirea apei era făcută pe malul celui mai mare râu sau fluviu din acel loc. După slujbă, episcopul sau preotul aruncă în apa râului o cruce mare (în secolele trecute aceasta era uneori dintr-un metal preţios). Bărbaţii mai destoinici se aruncau în apa îngheţată să recupereze crucea. Primul care o găsea primea binecuvântarea preotului. Cel care găsea crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării. Dar cei care erau cei mai dornici să o găsească erau cei condamnaţi, cărora gestul de curaj le aducea graţierea. În Bucovina, purificarea aerului se făcea prin focuri, în cadrul unui obicei numit Ardeasca. Imediat după sfinţirea apei, tinerii mergeau pe locuri mai înalte şi aprindeau focurile de Bobotează. Rugul era făcut din vreascuri şi frunze uscate strânse cu o zi înainte. Aceştia cântau, dansau şi săreau peste foc, în credinţa ca vor fi feriţi de boli şi de păcate. La plecare, fiecare lua cărbuni aprinşi cu care afumau pomii din livadă ca să aibă rod bogat. În cele trei zile, cât ţine Boboteaza în Bucovina, există sate în care vecinii, prietenii şi rudele obişnuiesc să se colinde reciproc, iar în unele locuri, reapar mascaţii. Tinerii, îmbrăcaţi în babe şi moşnegi, colindă mai ales pe la casele unde se găsesc fete de măritat. În majoritatea satelor din Moldova, în ajunul Bobotezei, grupuri de fete şi băieţi umblă din casă în casă, pentru a vesti sosirea preotului „cu crucea”. Copiii care umblă cu Chiraleisa, deformare a grecescului Kyrie Eleison (Fie-ţi milă, Doamne), nu rostesc texte versificate, ci strigă doar, de trei ori, Chiraleisa! Sunt răsplătiţi cu mere, nuci, prăjituri. În Bucovina, preotul este însoţit şi de gospodari care merg cu lumânări aprinse, strigând şi ei Chiraleisa. Gazda îi primeşte în casă, le oferă mâncăruri de post, după ce acestea au fost stropite cu agheasmă.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Iţcanii Vechi este o biserică ortodoxă din municipiul Suceava, construită în secolul al XVII-lea în Iţcanii Vechi (astăzi Hărbărie). Edificiul religios a fost ridicat pe ruinele unei biserici mai vechi, iar în prezent se află pe Strada Nicolae Labiş nr. 17, în stânga şoselei ce urcă din valea Sucevei spre vechea reşedinţă voievodală a Moldovei. Biserica Adormirea Maicii Domnului din Iţcani a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava, elaborată în anul 2004. În anul 1991, după înfiinţarea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, au fost reluate lucrările de restaurare, sub coordonarea arhitectului Virgil Polizu. Biserica monument istoric a fost consolidată şi restaurată de către firma Restaco SRL Suceava, care a primit Trofeul Calităţii 1996 din partea Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO). Pereţii interiori ai bisericii au fost pictaţi în anul 2003 de către Daniela şi Ioan Moldoveanu, iar interiorul a fost reamenajat. De asemenea, şi clopotniţa de tip zvoniţă a fost renovată. După finalizarea acestor lucrări, locaşul de cult a fost resfinţit la 26 septembrie 2010 de către arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, iar pr. paroh Iustin Nistoroaia a primit rangul de iconom stavrofor.

Şi în acest an, sute de credincioşi au ţinut să ia parte la slujba de Bobotează oficiată în toate bisericile amplasate pe raza oraşului Suceava. O parte dintre ei (aproximativ 300) s-au adunat, ca de obicei, la Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, în dorinţa de a lua parte la sfânta sărbătoare desfăşurată pe 6 ianuarie. După ce au ascultat Sfânta Liturghie oficiată în incinta locaşului de cult, rostită de preoţii parohi Teodor Mera şi preoţii slujitori Tiberiu Costiuc şi Dinu Costiuc, enoriaşii, mulţi dintre ei însoţiţi de copii, au asistat la slujba de sfinţire a apei desfăşurată pe platoul din faţa bisericii. Apoi fiecare creştin a primit botezul, după care şi-au umplut vasele cu apă sfinţită din recipienţii aşezaţi pe troiţa din faţa bisericii. A urmat înconjurarea lăcaşului de către preoţi şi credincioşi şi stropirea acestuia cu aghiazmă mare.

Potrivit tradiţiei ortodoxe, apa sfinţită la Bobotează, aşa-numita „Aghiasmă Mare”, se bea în următoarele opt zile, dimineaţa, pe nemâncate, iar apoi se foloseşte doar pentru sfinţirea caselor şi în cazul persoanelor grav bolnave. Aceasta se ia înainte de anaforaş şi se dă şi celor ce sunt opriţi de la împărtăşanie ca întărire spre nădejdea pocăinţei, a mângâierii şi îndreptării lor pentru viitor (Constituţiile Apostolice VIII, 29)”.

Boboteaza sau Botezul Domnului încheie ciclul sărbătorilor de iarnă şi reprezintă în acelaşi timp şi una dintre cele mai importante sărbători de la începutul noului an. După cum arată pravila bisericească, „Aghiasma, apa sfinţită prin slujba bisericească, se face când preotul cheamă asupra ei puterea Duhului Sfânt, pentru ca ea să aibă puterea de a sfinţi viaţa oamenilor şi a naturii înconjurătoare, pentru ca ele să capete binecuvântarea Domnului. Apa este simbolul curăţirii sufleteşti, a promovării şi a sfinţirii vieţii. Boboteaza sau Botezul Domnului încheie ciclul sărbătorilor de iarnă şi reprezintă în acelaşi timp şi una dintre cele mai importante sărbători de la începutul noului an”.

LUCIAN DIMITRIU