Cultivarea soiurilor şi a speciilor de genţiană în zona montană

Genţiana (Genţiana lutaea) este o plantă medicinală foarte răspândită atât în flora spontană, cât şi în grădinile fermierilor din toate zonele montane ale ţării noastre. Soiurile cele mai cultivate în grădinile fermierilor din zona montană sunt: Montana, Genţios, Bucovina şi Wiki. Speciile de genţiană cele mai răspândite în zona montană sunt: Genţiana acaulis, Genţiana lutaea, Genţiana sumatra, Genţiana montana şi Genţiana ternifolia. Aceste soiuri şi specii de genţiană găsesc în zona montană condiţii foarte bune de creştere şi de productivitate pe solurile acide, luto-nisipoase şi argiloase, brun-roşcate de pădure şi negre de fâneaţă, cât şi pe solurile fertile, bine lucrate, bogate în humus şi cu expoziţie solară sud-estică. Lucrările care se pretează la genţiană în perioada de vegetaţie sunt: administrarea îngrăşămintelor minerale şi organice, efectuarea de praşile în jurul plantei şi menţinerea terenului liber de buruieni, irigarea prin picurare şi prin aspersiune, combaterea bolilor şi a dăunătorilor cu ajutorul fungicidelor şi a insecticidelor existente pe piaţa agricolă românească. Cercetările horticole şi naturiste au scos în evidenţă că genţiana are foarte multe efecte terapeutice. Ceaiurile preparate din rădăcina şi din florile de genţiană vindecă: indigestia, constipaţia, afecţiunile hepatice, parazitoza, anemia, răceala, gripa şi stresul intelectual acumulat peste zi. Cercetările naturiste ne relatează faptul că infuzia preparată din rădăcinile de genţiană vindecă gripa şi răceala. Datorită efectelor terapeutice deosebite genţiana merită să fie cât mai mult cultivată şi extinsă în grădinile tuturor fermierilor din întreaga zonă montană a României. (Ing. horticol diplomat LAURIAN UNGURIAN, Agenţia Naţională a Zonei Montane Vatra Dornei)