Imnul „Deşteaptă-te, române!” a răsunat ieri în Piaţa Steagurilor din centrul Sucevei, încă o dată şi în mod special de Ziua Imnului Naţional, legiferată astfel din anul 1998.
A sunat maiestuos, plin, emoţionant, intonat de membri ai Coralei „Leon Băncilă” din Fălticeni, dar a sunat cam în gol, onorat doar de autorităţile publice guvernamentale, judeţene şi locale, de reprezentanţi de instituţii şi asociaţii cu specific militar şi de invitaţi care şi la 90-100 de ani înţepenesc în poziţie de drepţi, cu mâna la chipiu, inimă sau la vipuşca pantalonilor, atunci când răsună imnul patriei lor.
Sucevenii de rând, sucevenii de pe stradă nu mai participă la evenimentele festive ale oraşului şi abia dacă dau puţin deoparte perdeaua locuinţelor sau a birourilor din preajmă să vadă „ce-o mai fi acolo”, ca apoi să-şi vadă de ale lor…
Pentru început, cei câţiva zeci de reprezentanţi ai autorităţilor sucevene, şefi de instituţii, preoţi, veterani foşti purtători de uniformă militară, prezenţi la festivitate, au ascultat, „predată” frumos şi complet de elevi ai Şcolii Nr. 2 din Suceava, istoria cântecului patriotic consacrat din 1991 ca imn al României.
În atmosfera solemnă completată fericit de fanfară şi câteva plutoane de militari ai Jandarmeriei Suceava şi ISU Suceava, un grup de cercetaşi, un sobor de preoţi a oficiat o slujbă de pomenire.
A vorbit apoi prefectul Mirela Adomnicăi care a sesizat la rându-i absenţa concetăţenilor şi la festivitatea de Ziua Imnului Naţional, organizată de Garnizoana Suceava, şi a declarat, printre altele: „Ne facem vinovaţi noi, cei din instituţiile publice şi autorităţile publice locale, că nu reuşim să motivăm sucevenii să ni se alăture la aceste evenimente pe care le organizăm conform legii”.
Vicepreşedintele CJ Suceava Marin Gheorghe Niţă a vorbit şi el, potrivit momentului, şi nu a scăpat prilejul de a-şi reconfirma talentul dramatic, recitând, şi de această dată, o poezie patriotică.
„Deşteaptă-te, române”, de peste 170 de ani
„Deşteaptă-te, române” a devenit Imnul României în urmă cu 27 de ani, dar cântecul patriotic a fost scris în contextul mişcărilor revoluţionare din 1848. Dacă, în ce priveşte autorul melodiei, treburile nu sunt foarte clare (inspiratorul liniei melodice fiind, se pare, Anton Pann), versurile apărute sub titlul „Răsunet” au fost compuse de Andrei Mureşeanu şi publicate în iunie 1848 în numărul 25 al „Foii pentru minte, inimă şi literatură”.
Cântecul a rămas în „repertoriul” românilor ca imn patriotic cu impact, dar în 1947 a fost interzis de comuniştii deloc interesaţi de îndemnuri precum „deşteaptă-te, române” sau „acum ori niciodată”.
Niciodată uitat însă, cântecul a revenit pe buzele românilor în decembrie 1989 şi, des intonat în acele zile de speranţă, a căpătat demnitate de imn. A fost consfinţit astfel de Constituţie, în 1991.
Până la „Deşteaptă-te, române!”, România a avut alte patru imnuri „Trăiască Regele”, în perioada 1866-1948, „Zdrobite cătuşe” 1948-1953, „Te slăvim Românie” 1953-1977, ce a fost imnul Republicii Populare Române, şi „Trei culori”, imnul perioadei de „glorie” a epocii comuniste 1977-1989.
Dacă românilor nu le prea vine a cânta imnul naţional la zilele festive organizate de autorităţi, versurile care dăinuie în conştiinţa naţională de peste 170 de ani le apar instantaneu pe buze în momentele când se trezeşte în fiecare dintre ei mândria naţională. Ei au cântat „Deşteaptă-te, române” din tot sufletul, cu patimă, la multe dintre marile manifestaţii de protest desfăşurate în ultimii 30 de ani, dar şi, cu zecile de mii, pe stadioane la meciurile naţionalelor de orice vârstă, ale României.
Comentarii