La mulţi ani, domnule inginer!

La sfârşitul deceniului al şaptelea din secolul trecut, s-a reîntors pe meleagurile natale, printre alţi intelectuali de seamă, şi un renumit „fiu rătăcitor” care, după absolvirea Facultăţii de Agronomie din cadrul Institutului Agronomic „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi, a fost repartizat ca proaspăt absolvent, conform cutumelor vremii, într-o altă zonă agricolă a bătrânei noastre Moldove. Atras bineînţeles în primul rând de cei dragi, în mijlocul cărora a văzut lumina zilei şi, nu în ultimul rând, de locurile mirifice ale acestor zone, unice în felul lor, din această parte frumoasă a ţării.

După ce îi răsfoieşti un pic datele biografice, eşti măcinat de gândul dacă nu cu bună intenţie sărbătoritul nostru, inginer Ilie Lahman, şi-a prelungit şederea după perioada de stagiatură pentru a acumula cât mai multe cunoştinţe şi experienţă în ale profesiei. Pentru că, din cei 38 de ani de activitate în domeniu, în funcţii de conducere la diferite unităţi agricole din judeţul Iaşi, dintre care nouă ani, ca inginer-şef la CAP Hărmăneşti. Perioadă în care şi-a întemeiat o familie, alături de Ecaterina Lahman (provenită din familia Antonaş), de profesie medic veterinar, având împreună o fiică care, la rândul ei, prin căsătorie, le-a dăruit o nepoată, actualmente studentă în anul II la Cluj.

Un eveniment important în familia Lahman va avea loc tot anul acesta; după 50 de ani de convieţuire, vor sărbători cu mândrie în mijlocul celor dragi „Nunta de Aur”.

Cu acel statut de experimentat şi bun profesionist, tânărul familist şi-a făcut apariţia între ai săi, la locul de obârşie, Burdujeni, devenind în aceste vremuri cartier al capitalei noastre de judeţ.

 Pentru cei din generaţia mai tânără, care nu ştiu Burdujenii de altă dată, cu statutul său de „târg”, amintesc că acesta era locul tuturor posibilităţilor pentru ţăranii producători din localităţile învecinate şi nu numai, care îşi valorificau produsele agroalimentare şi totodată se aprovizionau de la acele dughene şi prăvălii, în majoritatea lor evreieşti, cu unele mărfuri de uz casnic şi gospodăresc. Iar renumita şi maiestoasa gară feroviară Burdujeni le asigura legătura, prin drumul ei de fier, cu celelalte localităţi ale ţării. Nu în mod întâmplător, locuitorii acelui târg, de mai multe naţionalităţi, între care predominau evreii, îşi arogau cu mândrie, prin comportament şi conduită, superioritatea faţă de semenii lor din localităţile rurale învecinate. Pătruns probabil de spiritul local, dar şi profitând de anumite oportunităţi pe care i le-a oferit viaţa, ing. Ilie Lahman a ştiut să-şi valorifice cu subtilitate şi inteligenţă experienţa teoretică şi practică acumulată în profesia sa de agronom.

Mai mult ca sigur, aceste calităţi au constituit principalele criterii în promovarea domniei sale în funcţii de mare răspundere, inclusiv cea de director cu producţia vegetală a fostei Direcţii Generale pentru Agricultură a judeţului Suceava. Apoi, supunându-se politicii de rotaţie a cadrelor, a îndeplinit funcţii de conducere la diferite unităţi agricole până la pensionare. Ceea ce atrăgea atenţia la acest renumit cadru de conducere în domeniu era modul profesionist şi, de ce nu?, omenos cu care îşi aborda colegii de breaslă şi nu numai, atunci când venea în teren în control, la unităţile de profil din subordine. Spre deosebire de alţii, care se mulţumeau numai să vâneze unele neajunsuri, din teren, pentru a brava în faţa şefilor de la judeţ, ca pe o mare „izbândă profesională”!

Din primele discuţii purtate cu ing. Ilie Lahman simţeai că ai de a face cu tipul specialistului practic, ajuns în funcţia de conducere plecând de jos, de la bază, parcurgând cu răspundere etapele impuse profesiei de inginer agronom. Calităţi prin care îşi atrăgea, în mod inevitabil, respectul colegilor de breaslă, dar şi prin felul lui de a fi, predispus mereu la dialog, nu numai pe probleme pur tehnice, de specialitate. Spre deosebire de alţi colegi de breaslă, ing. Ilie Lahman are o biografie destul de nuanţată, aceasta fiind împărţită în două etape distincte ale vieţii sale: cea a maturităţii, care poate fi de invidiat, dar nu acelaşi lucru se poate spune despre anii copilăriei de care îşi aminteşte cu durere în suflet, pentru că la doar 3 ani a rămas fără cea care i-a dat viaţă – mama – iar numai după câţiva ani a rămas şi fără tată, ambii părinţi plecând la cele veşnice.

Cu acea copilărie tristă, rămas orfan de ambii părinţi, cu un viitor sumbru, nesigur, a ajuns în cele din urmă, obligat de soartă, sub ocrotirea unor şcoli ajutătoare, unde cu sprijinul statului şi prin sârguinţa muncii sale nu s-a lăsat până când nu s-a văzut cu diploma de inginer agronom în mână. Performanţă pe care nu au reuşit-o unii colegi de generaţie care s-au bucurat până în anii deplinei maturităţi de ocrotirea celor doi părinţi, dispunând de toate condiţiile materiale necesare pentru a-şi continua studiile, cu precădere cele superioare.

Tot soarta a făcut – sau providenţa, cu ajutorul Celui de Sus – ca sărbătoritul nostru să facă parte din tagma inginerilor agronomi, o profesie mult îndrăgită şi de invidiat, care, după evenimentele din decembrie 1989, în noua orânduire care s-a prefigurat în ţară, s-a numărat printre puţinii care au rămas cu obiectul muncii intact. Pentru că terenurile agricole, chiar dacă şi-au schimbat proprietarii, cu precădere cele din extravilanul localităţilor, au rămas aceleaşi. Nu aceeaşi soartă au împărtăşit-o confraţii lor ingineri din domeniul horticol, zootehnic şi inclusiv medicii veterinari, care au fost văduviţi de mijloacele lor de producţie, pentru că, acestea prin unele măsuri de privatizare, în mod eşalonat, au fost distruse cu bună ştiinţă sub conducerea celor care au deţinut frâiele puterii după anii 1990.

Personal, eu şi cei din generaţia mea, ne putem considera „răsfăţaţi ai sorţii”, ajutaţi în primul rând de vârstă, ca trăitori în două regimuri diferite, pentru că în perioada copilăriei noastre, începând din anii 1950, asistam nedumeriţi la asemenea scenarii, parcă trase la copiator, când, sub acea „mânie proletară”, compatrioţii noştri desfiinţau din temelii exploataţiile agricole burghezo-moşiereşti cu întreaga lor bază materială şi tehnică agricolă specifică acelor vremuri…

Cu prudenţă, încerc să evit a face unele aprecieri asupra acestei perioade sau a celei de mult apuse, pentru că ar avea o anumită doză de subiectivism, motiv pentru care las cu reţinere această povară pe seama istoricilor şi a generaţiilor care ne urmează şi care, mai mult ca sigur, le vor judeca şi ne vor judeca cel mai bine. Dar totuşi conştiinţa nu mă lasă să nu fac măcar o singură precizare: indiferent de cauze, motive şi scopuri, nu am fost şi nu voi fi niciodată de partea demolatorilor şi distrugătorilor de bunuri materiale realizate cu atâta trudă, migală şi sacrificii prin contribuţia bănească a întregului popor.

Din contra, mi-am format un adevărat cult şi am un mare respect încă din perioada copilăriei şi le-am devenit involuntar un devotat şi sincer admirator celor care construiesc şi realizează ceva în viaţă, indiferent în ce scopuri, cu ce mijloace, pentru ce destinaţie şi formă de proprietate. Probabil şi datorită acestui fapt, am avut mai întotdeauna un anumit respect şi o mare consideraţie faţă de această renumită tagmă intelectuală, inginerească, oameni care, prin formaţie, gândire, pregătire şi profesie, sunt singura categorie legitimă să contribuie la introducerea noului, prin ştiinţă tehnică şi tehnologie, în toate domeniile de activitate, pentru crearea de bunuri materiale şi investiţionale consolidând baza economică a societăţii.

Prin specificul muncii mele şi experienţa acumulată, aş spune de o viaţă, am avut posibilitatea să studiez mai bine la locurile de muncă în producţie, trei categorii de ingineri: mecanici, constructori şi agronomi. Dacă în cazul inginerilor mecanici le-am studiat competenţele şi capacităţile de gândire din postura fostului muncitor, maistru şi tehnician mecanic, de uzină şi întreprindere, pe celelalte două categorii le-am studiat mai mult din postura de colaborator în fosta mea calitate de primar de comună. În urma acelor studii, în viziunea şi cu modesta mea pricepere, nu aş vrea să surprindă pe nimeni, dar pe primul loc se situează inginerii agronomi, pentru că prin capacitatea lor de gândire, pregătire şi pricepere în ale ştiinţei, tehnicii şi tehnologiei agricole, reuşesc să smulgă cât mai mult rod pământului, pentru a ne asigura nouă, celor mulţi, „pâinea noastră cea de toate zilele”, pentru care noi cu smerenie şi evlavie ne rugăm şi mulţumim mereu Celui de Sus.

Mă prevalez şi de zicala românească care spune „împăratul cât e de mare, tot de la plug aşteaptă de mâncare”. Mai mult ca sigur, călăuzindu-se şi după aceste învăţăminte, sărbătoritul nostru, chiar şi după pensionare, se îndeletniceşte în continuare cu activitatea care l-a consacrat, dar pe proprietatea lui personală, construindu-şi o cochetă casă de vacanţă, într-un cadru natural deosebit, unde farmecul locului îl dă cu precădere grădina din preajmă, cu livada ei de pomi fructiferi şi ornamentali. În acel mirific cadru, cei care îi trec pragul proprietăţii îşi astâmpără curiozitatea citind etichetele amplasate pe fiecare pom, unde găsesc informaţii legate despre specia, soiul, provenienţa, denumirea şi, cel mai important, data când au fost plantaţi. Livada este formată din peste 200 de pomi fructiferi şi ornamentali, unii realizaţi în propria pepinieră, în care predomină merii, perii, prunii, vişinii, cireşii, nucii, piersicii din Rădăuţi, zmeura, coacăzele, murele, căpşunii şi fragii. Acolo încântă ochiul privitorilor pomii ornamentali de diferite specii, amplasaţi pe alei, încadraţi de trandafiri cu o varietate mare de culori.

Numai plimbându-te în acel cadru natural, devii, involuntar, cursantul unei lecţii practice de horticultură, înfiinţate cu mâna şi priceperea specialistului în domeniu.

A intrat în obişnuinţa gazdelor, devenind tradiţie, ca în fiecare vară, când recolta pomilor fructiferi de sezon este pe rod, să trăiască bucuria şi satisfacţia noii recolte, alături de unii apropiaţi de suflet. Prin acest nobil gest, ing. Ilie Lahman parcă doreşte cu tot dinadinsul să demonstreze pe viu că profesia lui de renumit inginer agronom este adânc înrădăcinată în sufletul domniei sale şi că nu îi dă linişte şi astâmpăr. Nu cred că divulg un secret, dar am avut onoarea să mă număr şi eu printre acei invitaţi din rândul foştilor colaboratori, şefi şi subalterni, colegi de breaslă şi de studii. Modul relaxat în care se poartă discuţiile şi în care sunt trataţi oaspeţii de către gazde consider că răspunde cerinţelor unei „şcoli agricole de vară” la casa Lahman din Ilişeşti.

Discuţiile în jurul unei mese rotunde alunecă pe unele teme cu caracter agricol, evidenţiindu-se, prin comparaţie, ce a fost bun şi util în fosta orânduire de până în 1990 şi din inevitabilele transformări impuse de noul regim capitalist. Prilej minunat pentru cei prezenţi de a-şi răscoli amintirile cu sinceritate, dezvăluind multe din secretele profesionale şi personale, din experienţa lor de o viaţă, care a făcut ca timpul să-şi spună cuvântul şi să-şi lase în mod inevitabil amprenta inclusiv pe chipurile lor.

Nu e de ici de colo să stai la aceeaşi masă şi să-ţi răscoleşti gândurile şi amintirile cu oameni de un anumit calibru intelectual, profesional şi social! Cu ani în urmă, pentru a discuta cu domniile lor, trebuia să te înscrii în audienţă şi să faci anticameră, pentru a conversa şi prezenta doleanţele… Or asemenea întâlniri şi întruniri „de taină” nu putea să le organizeze decât un specialist în domeniu de talia ing. Ilie Lahman, care o face în spiritul recunoştinţei faţă de unii semeni de ai săi, şi, nu în ultimul rând, faţă de Puterea Divină, care l-a ocrotit ajutat şi învrednicit să treacă cu bine peste vicisitudinile vieţii.

Şi acum, la mulţi ani fericiţi, sănătoşi şi să aveţi parte numai de bucurii, împreună cu distinsa dumneavoastră familie, domnule ing. Ilie Lahman, alături de cei care vă respectă, vă apreciază şi vă înconjoară cu drag! Acum, la acest ceas aniversar al zilei de naştere şi la sărbătorirea onomasticii numelui sfânt.

NICOLAI CIOBANU,

 fost primar al comunei Adâncata

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: