De la „Siberia” Cernăuţiului la „România Mare”. Istoricul Mihai Iacobescu, model de slujire prin excelenţă Bucovinei

„Când mai veniţi în „Siberia” noastră?”, am îndrăznit să-l întreb acum câţiva ani, la un salon de carte organizat de Biblioteca „Ion Sbiera” din Suceava, pe reputatul istoric al Bucovinei, profesorul Mihai Iacobescu. Întrebarea venea de mai departe – de la temerarul său experiment de a sta o lună în arhiva de stat din Cernăuţi, după care a apărut volumul „30 de zile în „Siberia”. Căutând arhivele Bucovinei”. Cele 30 de zile au trecut nu doar într-un riguros proces de documentare. Savantul a avut întâlniri de suflet cu mulţi români din oraş, aflând cum bate inima fraţilor înstrăinaţi de sârma ghimpată, ce-i doare, care le sunt aspiraţiile. Pătrunzând profund în trecut, dar şi puternic afectat de răceala de temniţă a prezentului, din investigaţiile istoricului a rezultat o carte mai mult sentimentală decât strict ştiinţifică.

Amintim că „Siberia” cernăuţeană a lui Mihai Iacobescu a văzut lumina zilei în 2004. Deşi de atunci s-a scurs mult amar pe Prut, calvarul neamului românesc decapitat de Ţară n-are sfârşit. „Siberia” din oasele rămase prin străinătăţi sau readuse acasă în trupuri schingiuite se transmite ca un blestem de la o generaţie la alta moştenitorilor Golgotei ce-şi are începutul de la 1940. Ea e veşnic cu noi, chiar şi atunci când trăim momente de bucurie la întâlniri cu fraţii din sudul Bucovinei, aşa cum a fost şi festivitatea acordării în acest an deosebit a Premiilor Fundaţiei Culturale a Bucovinei pentru cărţile consacrate Centenarului. Lansarea în cadrul manifestării a volumelor „Reflecţii privind ROMÂNIA MARE (zămislire, evoluţie, prăbuşire)” de Mihai Iacobescu şi „Mihai Eminescu. LA BUCOVINA” de Nicolae Cârlan ne duce cu gândul la misiunea istoricilor, a oamenilor de litere, în toate timpurile, dar mai ales în ziua de azi, când nevoia de modele, de repere spirituale e mai acută ca nicicând. Suntem urmaşi nu numai ai umilinţelor îndurate sub stăpâniri străine şi nedreptăţilor din ultima sută de ani, ci şi ai generaţiei din 1918, ai făuritorilor de istorie, care şi-au asumat răspunderea individuală pentru destinul întregului popor.

Cum au fost acei temerari visători, cum au reuşit să înfăptuiască acel miracol? Îi cunoaştem din lucrările istoricilor, aşa cum oglindesc evenimentele cercetătorii ce-şi asumă înalta datorie de a ne lumina şi informa. Faptul că-i cunoaştem precar, sau nu-i cunoaştem defel, încă nu înseamnă că Bucovina n-are personalităţi „iubitoare şi slujitoare” ale istoriei. Drept mărturie ne serveşte cartea lui Mihai Iacobescu „Scrisori din Bucovina” (Editura „Junimea, Iaşi-2017”) dedicată în principal personalităţilor marcate să trăiască sub auspiciile zeiţei Clio. E un caz rar întâlnit ca un istoric de talia lui Mihai Iacobescu să scrie cu atâta generozitate despre colegii săi contemporani. Nici că putea fi alta alegerea juriului şi preşedintelui Fundaţiei Culturale a Bucovinei în privinţa Premiului de Excelenţă, decernat prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, după cum a menţionat preşedintele Vasile Rusu „pentru întreaga sa activitate laborioasă ca membru al Fundaţiei de la întemeierea ei până în prezent, pentru opera sa privind istoria Bucovinei, operă care îl consacră drept cel mai important istoric român contemporan, care s-a aplecat asupra destinului provinciei”.

Cei 25 de ani de vrednică slujire istoriei (am început numărătoarea de la 1993, când a apărut „Din istoria Bucovinei, 1774-1862”), Mihai Iacobescu i-a încununat cu „zămislirea” de reflecţii privind ROMÂNIA MARE ce vine să completeze un mare gol din cunoştinţele şi sufletele noastre. Realitatea obiectivă a trecutului în lumina adevărului, descătuşarea energiilor creatoare ale românilor din spaţiile înstrăinate, tristeţea cutremurătoare a constatării „că nu ne-am putut înţelege să fim mai buni decât am fost, mai ales  într-un moment de răscruce, sub ameninţarea unor acţiuni diplomatice şi militare ale celor doi tirani, Stalin şi Hitler… nu ne-a dat Dumnezeu mintea cea de pe urmă să fim uniţi şi să ne ridicăm, întreaga suflare românească, să punem pieptul la hotare…” ne ţin cu respiraţia întretăiată asupra acestei cărţi – ofrandă la altarul consângenilor care s-au jertfit pentru Marea Unire.

MARIA TOACĂ

Cernăuţi

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: