Operaţiunea Făraşul e o strategie sub acoperire, una şmecherească menită să salveze ce se mai poate salva dintr-o formaţiune politică aflată în declin şi dezagregare, iar exemple de operaţiuni Făraş am avut din ’90 încoace în fiecare legislatură. Prima încercare reuşită i-a aparţinut lui Petre Roman care a aspirat în Partidul Democrat tot ce nu era dorit sau nu-şi mai găsea locul şi rostul în jurul lui Ion Iliescu, tot ce îşi căuta salvarea în partidele istorice, supuse unui embargo total de către organele şi instituţiile statului, inclusiv serviciile secrete. Partidul lui Roman cu transfugii din PDSR nu a ieşit niciodată din matca FSN, şi nici nu s-a îndepărtat de idealurile stângii, chiar dacă atunci făcea mare caz de politicile de dreapta şi copia pe rupte, desigur, doar formal, Partidul Democrat din SUA.
Au venit apoi şi alţi recuperatori de transfugi şi frustraţi, dar fără prea multă izbândă, până la Alternativa pentru România, a lui Theodor Meleşcanu, care, pe lângă foşti iliescieni a încercat să atragă intelectuali încă nehotărâţi a face pasul spre politică. APR şi-a îndeplinit ţelul şi iniţiatorii au prins rădăcini adânci în ogorul politic alături de foştii fesenişti, fiind şi azi autori ai multor jocuri de putere. În privinţa intelectualilor, de mai mult succes s-au bucurat Nicolae Manolescu şi Ana Blandiana cu Partidul Alianţei Civice, fondat pe un nucleu dur al Grupului pentru Dialog Social, dar s-a dovedit până la urmă că nu aveau ce căuta în politica dâmboviţeană personaje caracterizate de onoare şi demnitate, nici atunci, nici acum, motiv pentru care PAC a eşuat cu tot cu oportuniştii de serviciu, lăsând intelectualitatea românească nereprezentată în plan politic.
N-are rost să mai întindem pelteaua… Strategia Făraşului are un reprezentant de frunte, unul cam străveziu, un specialist notoriu în doctorate la lumânare, Gabriel Oprea. Pus în dificultate de PDL-ul lui Traian Băsescu, PSD a apelat la renumitul reprezentant cică al interesului naţional (de, doar în vorbe!), care, cu UNPR-ul său, a cules tot ce a pierdut PSD şi i-a pus la dispoziţie preşedintelui Băsescu o masă politică de manevră pentru a-şi stabiliza majoritatea parlamentară. Nu a spus însă nimănui cum au decurs negocierile, nici ce avantaje a obţinut pentru PSD.
Acum Gabriel Oprea şi-a reluat în primire postul de făraş în condiţiile în care Victor Ponta nu mai vrea să servească PSDragnea, iar grupul anti-Dragnea, Ţuţuianu – Firea, trebuie readus la matcă indiferent prin ce mijloace. Observaţi că nici n-am pomenit cuvântul politică, fiindcă aici nu e vorba de buna guvernare, ci de salvarea tătucului, ameninţat cu dosare penale şi pierderea majorităţii. Numai că majoritatea actuală are în sarcină schimbarea legislaţiei în aşa fel ca dosarele primei mustăţi a patriei şi ale măreţilor mahări de la dreapta şi de la stânga tătucului să fie mătrăşite, iar acuzaţii să scape şi fără condamnări, şi cu averile intacte.
E urgent nevoie ca reprezentantul interesului naţional, Gabriel Oprea, să joace rolul patriotului intransigent, să accentueze tendinţa naţionalistă a puterii actuale, doar vin alegerile, să lupte pe viaţă şi pe moarte cu duşmanii străini ai ţărişoarei noastre scumpe, cu vârful de lance, preşedintele neamţ Klaus Iohannis, duşmani care tânjesc din nou la moşia strămoşească, la averea poporului român. În aceeaşi categorie a inamicilor milenarului nostru popor intră bineînţeles Uniunea Europeană, NATO, ambasadele occidentale care se amestecă în treburile noastre interne, a se citi drenarea bugetelor publice, şi ne papă suveranitatea naţională, ţinându-ne din scurt ca pe o colonie. Şi acum, vor să pună mâna şi pe Justiţie ca să-i lege tocmai pe marii patrioţi!
Nu ştiu dacă strategia Făraşului, minciuna sfruntată, manipularea joasă mai prind la poporul nostru după ce acesta s-a ars în 2016, dar dacă ne uităm la sondajele de opinie, dacă vedem cum se pregătesc toţi compromişii să vină din nou să ne ceară votul, prostindu-ne cu promisiuni şi capodopere de programe politice gogoşate, mă tem că adevăraţii duşmani şi colonizatori nu sunt alţii decât tot marii mahări cu dosare penale şi condamnări care ne-au readus acum la sapă de lemn.
Comentarii