Mâna lui Dumnezeu

Am ajuns la o vârstă respectabilă, 72 de ani, şi, ca mai tot omul, nu am fost scutit de unele încercări, popular spus, „cumpene”. Numai când ajungem la vârste mai înaintate şi privind retrospectiv în urmă, ne dăm seama că „Cineva de acolo de Sus” ne-a ocrotit şi ne-a păzit o viaţă întreagă. E mâna lui Dumnezeu care m-a apărat şi pe mine în cel puţin zece situaţii limită: a fi sau a nu fi… Am să dau numai trei exemple.

– La vârsta de 3-4 ani am făcut „dublă pneumonie”, iar când am fost dus la spitalul „de deasupra casei”, medicul a spus „O, prea târziu!…” Am dat ochii peste cap, o soră a aprins o lumânare, în timp ce mama şi bunica se rugau plângând; am deschis ochii şi am revenit la viaţă!…

– La 9-10 ani, mă scăldam cu tata în Bistriţa: Eu la mal, tata mai pe la mijloc. Învăţasem să înot, dar când am obosit, mi-am dat drumul într-o hulboană. Nu puteam să mă mai ridic, înghiţeam apă şi cineva mă ţinea în jos. Am început să merg pe fundul acelei găuri şi când am simţit că mâna dreaptă a dat de aer, am ştiut că sunt salvat. Am ieşit pe grindul din mijlocul apei, am dat apa afară în timp ce tata înota pe celălalt mal, mult în aval. Nădejdea mea – când eram la fund – că mă va salva tata, nu era viabilă.. M-a salvat Tatăl Ceresc, care mi-a dat gândul cel bun, să merg pe sub apă.

– Am lucrat 33 de ani în sectorul forestier întâlnind multe pericole. Numai la tensionatul cablului purtător, la două funiculare, acesta s-a rupt, iar capătul scurt „a şerpuit” printre noi, dar nu ne-a atins pe niciunul: nici pe cei din echipa de montare, nici pe mine. La UFET Topliţa, un astfel de cablu a tăiat în două un funicularist.

În fine, pe 3 octombrie a.c., eram pe proprietatea mea, pe terenul în pantă, hotar cu spitalul şi biserica. Fosa septică de deasupra gardului meu şi ploile din această vară au făcut ca pământul să o ia la vale cu tot cu gardul meu şi al parohiei. Eram acolo sus să recuperez parte din plasa de sârmă şi stâlpii de la gard. Plasa avea 10-12 metri, am direcţionat-o spre livada din aval, ca apoi s-o bobinez. Având în vedere panta mare, sârma plasă mergea „ca unsă”. Pe la mijlocul traseului, am auzit un zgomot, dar nu am mai avut timp să mă uit, că am fost lovit peste picioare, apoi călcat şi aruncat printre doi brazi, de sulul de sârmă cu lungimea de 1,30 metri, diametru de cca. 60-70 cm şi greutatea de aproximativ 60 kilograme. Câteva secunde, nu am ştiut ce-i cu mine, apoi m-am ridicat şi m-am pipăit, să văd dacă sunt întreg. Nici o julitură măcar, dar dacă nimeream într-unul din cei doi molizi, se sfârşea rău… Nu m-am gândit că plasa aceea veche de zeci de ani se va înfăşura singură ca la fabrică, apoi mă va lovi ca un tăvălug.

Atunci, în dimineaţa aceea, nu ştiu cum s-a făcut că am uitat să mă închin. Mi-am adus aminte pe la mijlocul ogorului, m-am întors înapoi, m-am închinat, iar „ca pedeapsă”, am citit şi o catismă din Psaltire: Şi Domnul a fost cu mine şi de această dată. (ION GAVRIL, Broşteni)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: