Cred că v-aţi dat seama că mă refer la Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” din municipiul Rădăuţi. Este cunoscut de toată lumea care vieţuieşte în Depresiunea Rădăuţilor că de ani buni la această şcoală sunt organizate şi se desfăşoară acţiuni culturale deosebite, fie pentru aniversarea sau comemorarea Poetului, fie de ziua şcolii sau cu ocazia altor sărbători dragi poporului român.
De data aceasta a fost organizată o activitate culturală deosebită în cinstea comemorării lui Mihai Eminescu, patronul şcolii, a „Zilei învăţătorului”, dar şi a „Zilei şcolii”. Şi, nu se putea altfel, s-a vorbit destul şi despre centenarul Unirii. Cum era şi normal, manifestarea a fost pregătită din timp, după un scenariu alcătuit riguros, aşa cum ne-am obişnuit de ani de zile. Întotdeauna spectacolul a fost închegat. Chiar şi cadrul ales pentru sărbătorire a fost unul deosebit, sub copaci umbroşi, în jurul bustului Poetului. Ne aşteptam ca acum-acum să ne cadă pe cap şi flori de tei.
Şi de această dată, în pregătirea şi desfăşurarea spectacolului, au fost angrenaţi toţi elevii şcolii, ca interpreţi sau spectatori, şi toate cadrele didactice ale şcolii. Pe margine am văzut un mare număr de părinţi sau chiar trecători care s-au oprit să vadă ce se întâmplă. Unde mai pui că am avut parte de o zi cu mult soare, aşa cum îi stă bine unei adevărate zile de sărbătoare.
Spectacolul a fost deschis de Adriana şi Atelia, două frumoase fete care au făcut o prezentare de înaltă clasă, foarte bine documentată şi cu date suficiente despre interpretul sau formaţia care urma să evolueze. Am reţinut din prezentarea făcută de ele: „Serbarea este un prilej de mare sărbătoare şi ne poartă astăzi paşii pentru a cinsti «Ziua învăţătorului», a celui care cultivă, pentru viaţă şi eternitate, în fiecare dintre noi, ştiinţa, răbdarea, dragostea îndreptată spre trecut, spre noi înşine, dar şi către generaţiile viitoare.”(Adriana). „Istoria ne este primul învăţător, prin care ne readucem aminte de cei care, prin dăruirea lor, au lăsat moştenire o ţară liberă în cuget şi în trăire. Ochii sufletului şi ai minţii se reîndreaptă acum şi către marea împlinire a simţirii româneşti – Mihai Eminescu. Omagiem omul, creatorul Eminescu, creatorul limbajului poetic modern în literatura română şi emblema identităţii noastre naţionale.”
Superbe cuvinte, izvorâte din inima acestor fete, mari iubitoare de literatură, în general, şi de opera eminesciană, în special. Şi elevii acestei şcoli au dovedit acest lucru de ani şi ani, fiecare generaţie preluând de la cea anterioară aceste idealuri.
A urmat doamna Gabriela Sascău, director, care-n puţine cuvinte a spus foarte mult. A reliefat tripla sărbătoare la care participăm şi şi-a manifestat speranţa că, după câte-a observat în timpul repetiţiilor, vom asista la un spectacol foarte bun. A felicitat elevii şi cadrele didactice pentru seriozitatea cu care au pregătit acest spectacol. A mulţumit părinţilor şi invitaţilor care au lăsat totul la o parte şi au venit la sărbătoare şcolii.
Elevele Ioana Moroşan, Ingrid Calancea (clasa a VI-a B) şi elevul Albert Chifan (a V-a D) au interpretat magistral poezia „Doina”. La fel şi elevii Matei Tărâţă, Răzvan Popescu, Matei Fâşcu (toţi din a VII-a C) şi Tudor Cîmpan (a V-a D) au pus în scenă un fragment din Scrisoarea III. Recitatori de înaltă clasă, joc de scenă, costumaţie şi recuzită adecvată (Mircea cel Bătrân şi Baiazid) au respectat valoarea operei lui Eminescu. În plus, domnitorul valah a ieşit din scenă pe melodia „Doamne, ocroteşte-i pe români!”, interpretată de corul şcolii.
Grupurile de dansatori, fie de jocuri populare sau de societate, au îmbogăţit sărbătoarea cu varietatea celor interpretate. Aşa a fost grupul de copii (prof. Mihaela Fîşcu), care-a interpretat un joc popular, iar gâgâlicile din clasa I C (prof. Carmen Olariu) au demonstrat spectatorilor cât de graţios poţi fi când execuţi un vals, mai ales într-o ţinută de balerin. Imagine de vis!
Şi cum de la aşa un eveniment nu putea lipsi corul elevilor (prof. Cătălina Herghelegiu), membrii acestuia au interpretat cântecele: „Revedere”, „Pe lângă plopii fără soţ”, „Trepte de flori” şi „Pe-al nostru steag e scris Unire.” Nici aici nu puteau lipsi versurile lui Eminescu.
Pe lângă cei menţionaţi mai sus, la această triplă sărbătoare, aşa cum ne este obiceiul, a asistat şi o mică delegaţie a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, formată din profesorii Carmen Andronachi, Petru Bejinariu şi subsemnatul. Fiecare din noi a rostit şi o alocuţiune.
Cele două prezentatoare şi-au încheiat recitalul (aşa am catalogat evoluţia lor pe durata manifestării) cu cuvintele celebre spuse de artizani ai Unirii: „Dreptul naţiunii române de a fi eliberată îl recunoaşte lumea întreagă, îl recunosc acum şi duşmanii noştri de veacuri…” (Vasile Goldiş).
„Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice, bazate pe principii democratice, chezăşie pentru dezvoltarea firească a unei vieţi sănătoase… Să consacrăm unirea gândurilor, unirea sufletelor, dar şi unirea în muncă roditoare, prin strigătul Trăiască România mare, puternică şi Unită!” (Regele Ferdinand).
Iar corul şcolii a încheiat această manifestare culturală încântându-ne cu „Imnul şcolii”. Am admirat execuţia copiilor, dar şi dexteritatea cu care mânuia arcuşul soţul doamnei profesoare-dirijor, împreună cu un elev, acompaniind interpretarea imnului, la fel ca la celelalte cântece. Menţionez că imnul şcolii este rodul inspiraţiei celor doi profesori. (Prof. GH. DOLINSKI)
Comentarii