E uşor să-i acuzi pe unii dintre ai noştri de… lipsă de patriotism (aşa se zice?) sau – mai rău şi mai concret – că n-au stat ei locului aici, cărându-se în cele patru zări (ba nu!; mai ales în Occident şi în state mediteraneene) să muncească la străin, adesea lăsându-şi acasă (la fosta casă?) copilaşii, în grija părinţilor vârstnici şi bolnavi, la rude ori prin vecini. Ce oameni pot fi aceştia?! Simplu, atât de simpli. Oameni de care baştina n-a avut nevoie, care s-au găsit a fi în plus – care cu meseriile şi studiile lor, care cu tinereţea şi cu energia lor – şi, evaluându-şi starea, au decis că, decât să îngroaşe numărul asistaţilor social sau al tăietorilor de frunză la câini, mai bine să se ducă unde-or vedea cu ochii. Aşa ca în poveste, oprindu-se în drum pe la sfintele Vineri şi Duminică, ba punându-se, contra bună simbrie, să se ia, la capătul pământului, până şi cu balauri cu enşpe capete. Că pe-acasă n-aveau nici din aceştia!
…Cum ar fi „belgienii” cu care s-a potrivit a se întâlni deunăzi şeful administraţiei judeţene: de prin Bosanci (în fotografia publicată în ziarul nostru apăreau câţiva din familiile Fodor, Croitor şi Blîndu), Moara, Liteni. Unii aflaţi şi de 15-20 de ani prin străini. Doar ce-au fost întrebaţi, că au şi răspuns că „şi mâine s-ar întoarce”. Cu o… condiţie: să aibă unde munci, unde/ în ce să investească, spre a avea un trai decent pentru ei şi ai lor. În ţara lor. Să fie chiar ţara lor locul unde le este bine! Iar dacă nu mâine, poate că poimâine…
Comentarii