Protopopiatul Fălticeni

In memoriam pr. prof. univ. dr. doc. Vasile Găină (1868-1907)

Când te-ai născut într-o altă localitate decât cea în care ai trăit tot restul vieţii, gândurile îţi pleacă destul de des spre locul unde ai văzut lumina zilei.

Aşadar, astăzi mă întorc în Măzănăeştii Bucovinei, acolo unde, acum aproape 70 de ani am deschis ochii spre soare.

De ce fac acest lucru?

Pentru că totdeauna mi-a fost dor de satul unde m-am născut, de oamenii săi, de spaţiul geografic unde este situat. De mai multe ori l-am străbătut în lungul său, dar niciodată nu am cunoscut pe nimeni şi nici eu nu am fost cunoscut. „Supărat” pe acest fapt, am căutat să cunosc satul Măzănăeşti şi pe oamenii săi în alt fel. Şi aşa am început să adun date despre istoria acestei localităţi şi informaţii despre oamenii de seamă care au fost plămădiţi în aceste locuri.

Astfel, l-am cunoscut din documentele acoperite de praful istoriei pe părintele „Teologiei Fundamentale” la românii ortodocşi – Vasile Găină.

De ce scriu despre el? Pentru că în 2018 se împlinesc 150 de ani de la naşterea acestei personalităţi de excepţie a Bisericii Ortodoxe.

Preotul şi profesorul universitar Vasile Găină s-a născut în 1868, într-o familie de ţărani. În satul său, după ocuparea Bucovinei de habsburgi, fuseseră colonizaţi câţiva funcţionari ai administraţiei chezaro-crăieşti, precum şi un număr de meseriaşi de diverse profesii. Toţi aceşti străini se deosebeau de marea masă a românilor – ştiau carte. În această situaţie părinţii lui Vasile Găină şi-au dat seama că numai ştiinţa de carte le poate scoate copiii din starea de truditori ai pământului, apăsaţi de griji şi de nevoi. Părinţii viitorului preot şi profesor universitar au făcut eforturi supraomeneşti pentru a-şi da copiii la şcoli.

 Vasile Găină, încă de mic, s-a dovedit că are o minte strălucită. Dornic de învăţătură, urmează în satul natal cursurile şcolii primare, unde capătă cunoştinţe elementare de citire şi aritmetică. La terminarea cursurilor şcolii primare, plânge lângă părinţii săi cerând să fie dat mai departe la şcoli mai înalte. Plânge şi promite că va învăţa foarte bine şi că nu-i va face de ruşine. Întreţinerea unui elev într-o instituţie şcolară austriacă era deosebit de scumpă şi de multe ori inaccesibilă românilor. Părinţii îşi sacrifică părţi din averea lor şi îl dau pe tânărul învăţăcel la liceul din Suceava, unde urmează cursurile a opt clase. Într-adevăr, Vasile Găină şi-a răsplătit părinţii şi şi-a ţinut promisiunea că va învăţa foarte bine. Termină cursurile liceale pe primul loc, reuşind să-şi ia „matura cea mare” sau bacalaureatul cu note maxime.

După terminarea liceului, Vasile Găină refuză să devină un slujbaş al administraţiei habsburgice în Bucovina. El considera că locul său este în altă parte. Ştia că la Cernăuţi habsburgii au înfiinţat la 1875 Universitatea „Francisco-Iosefine” cu limba de predare germana. În cadrul acestei universităţi funcţionau trei facultăţi: Facultatea de Filosofie, Facultatea Juridică (Drept) şi Facultatea de Teologie. Nu se simţea atras de primele două facultăţi. El dorea să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie. Această facultate era recunoscută în întregul imperiu prin calitatea absolvenţilor pe care i-a dat, prin pregătirea, exigenţa şi rigurozitatea profesorilor, prin selecţia studenţilor, prin cercetarea abordată în diverse probleme ale religiei creştine. Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii „Francisco-Iosefine” era cunoscută şi apreciată în toată lumea ortodoxă (aici s-a înscris în 1912 şi preotul profesor Constantin Todicescu din Mihăieştii Horodnicenilor). Ea avea dreptul de a da titluri de licenţă şi de doctorat în întreaga monarhie austro-ungară, precum şi în întregul sud-est european ortodox. Această instituţie de învăţământ superior va atrage sub cupola sa mulţi studenţi din imperiu, dar şi din alte ţări. Dacă cercetăm documentele de arhivă, vom constata că la Cernăuţi au învăţat studenţi din România, Bulgaria, Serbia, Dalmaţia, Bosnia-Herţegovina, Transilvania. Unii dintre studenţii acestei facultăţi au ajuns personalităţi de seamă ale bisericilor ortodoxe din Balcani. Enumăr pe Patriarhul Kiril Markov al Bulgariei, episcopul Nicodim Milaş din Dalmaţia, profesorul bulgar Stefan Ţankov etc.

Dintre cele trei facultăţi cu limba de predare germana, majoritatea studenţilor români au optat pentru a urma cursurile Facultăţii de Teologie. I. Nistor, în lucrarea „Istoria Bisericii din Bucovina şi rostul ei naţional-cultural în viaţa Românilor bucovineni”, ne semnala faptul că pe la 1914 cursurile acestei facultăţi erau frecventate de 188 de studenţi, majoritatea români.

Aşa a făcut şi Vasile Găină; s-a înscris la Facultatea de Teologie. În cei patru ani de facultate s-a dovedit a fi cel mai strălucit student al acestei facultăţi. Cei şapte profesori ordinari şi cei trei docenţi îşi pun mari speranţe în devenirea acestui tânăr din Măzănăeşti. După susţinerea examenului de licenţă se înscrie la doctorat, pe care îl promovează în 1893 în urma unui examen extrem de riguros, dar care pune în valoare cunoştinţele extraordinare acumulate de acest tânăr teolog. Demn de semnalat este faptul că este declarat doctor în teologie sub „sumis auspiciis augustis simi imperatoris”, titlu care se acorda numai aceluia care şi-a încheiat anii de studii, atât de liceu, cât şi de universitate, cu nota maximă.

Aceste rezultate de excepţie l-au impus pe tânărul doctor în teologie atenţiei unanime. Entuziasmaţi de rezultatele sale, severii şi exigenţii săi profesori l-au recomandat Ministerului Cultelor de la Viena în vederea acordării unei burse pentru desăvârşirea studiilor teologice. Bursa îi este aprobată şi tânărul doctor în teologie va studia timp de trei ani la facultăţile din Viena, Berlin şi Bonn, unde cunoaşte romano-catolicismul şi protestantismul. Acest fapt îi va permite să folosească în opera sa izvoarele de seamă ale acestor confesiuni pentru a pune în lumină tezaurul doctrinar ortodox. După acest periplu prin Imperiul Austro-Ungar şi Germania poposeşte în Grecia, la Atena. Aici cunoaşte Biserica Ortodoxă Greacă şi învaţă limba greacă, care îi va servi la aprofundarea cursului său de Teologie Fundamentală.

Peste tot pe unde a fost a lăsat o impresie deosebită, remarcându-se prin vasta cultură, prin discursurile sale, prin felul lui de a elabora o serie de studii apologetice care vor întemeia la românii ortodocşi Teologia Fundamentală. Trebuie să subliniem că până la el această disciplină teologică nu a avut niciun reprezentant de seamă.

Întors la Cernăuţi în 1896, Vasile Găină îşi susţine examenul de docenţă cu teza „Theorie der Offenbarung (Teoria revelaţiunei)”. Obţine docenţa cu nota maximă şi este numit docent privat şi profesor suplinitor la catedra de Teologie Dogmatică (a se vedea normele universitare austro-ungare).

Treptat, treptat urcă în cariera universitară. În anul 1899 devine profesor extraordinar pentru Teologia Dogmatică şi Filosofia Creştină al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii „Francisco-Iosefine”. Consultând o parte din opera sa am constatat că activitatea acestui eminent profesor nu a fost îndreptată spre studiul Teologiei Dogmatice, ci spre studiul Teologiei Fundamentale şi al Filosofiei Creştine.

În cadrul Universităţii „Francisco-Iosefine” de la Cernăuţi, profesorul universitar doctor docent Vasile Găină s-a bucurat de preţuirea tuturor profesorilor. Această preţuire este dovedită de alegerea profesorului Vasile Găină în funcţia de „Rector magnificus” prin votul unanim al Senatului universităţii (1907).

În 1907 se întâmplă ceva neprevăzut. Profesorul universitar doctor docent Vasile Găină se stinge din viaţă, în urma unui atac de apoplexie, chiar în momentul în care îşi susţinea o conferinţă în Palatul Naţional din Cernăuţi.

Dispariţia prematură a acestui distins dascăl al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii „Francisco-Iosefine” din Cernăuţi a lăsat un gol imens. Personalitatea şi activitatea lui au fost făcute cunoscute de istoricul Ion Nistor, de preoţii prof. universitari N. Bălan, N. Vasiliescu şi Petru Rezuş.

Opera acestui părinte al Teologiei fundamentale este reprezentată de: „Theorie der Offenbarung (Teoria revelaţiunei)”, tradusă în româneşte şi publicată separat în revista Candela, 1898; „Argumentul cosmologic şi fizico-teologic sau teleologic pentru existenţa lui Dumnezeu, cu o introducere despre argumentele pentru existenţa lui Dumnezeu în genere”; „Universalitatea, fiinţa şi originea religiunii; Buddhism şi Creştinism”; „Teologia fundamentală sau Apologetica”.

Lucrarea de docenţă „Theorie der Offenbarung (Teoria revelaţiunei)” este împărţită în trei secţiuni mari. Monografia se deschide cu noţiunea, definirea şi împărţirea revelaţiunei. Revelaţiunea este cercetată din întreitul punct de vedere: al lui Dumnezeu, ca autor; al credinciosului, ca primitor şi al adevărurilor relevate. Interesant este că din conţinutul lucrării distingem şi metodele de lucru ale lui Vasile Găină. În acest fel lucrarea va deveni model pentru alţi teologi care vor redacta valoroase monografii teologice.

În lucrarea „Argumentul cosmologic şi fizico-teologic sau teleologic pentru existenţa lui Dumnezeu, cu o introducere despre argumentele pentru existenţa lui Dumnezeu în genere”, profesorul universitar doctor docent Vasile Găină reuşeşte să fie convingător într-o problemă destul de „aridă şi anevoioasă”, aceea a dovedirii raţionale a existenţei personale a lui Dumnezeu.

Cercetarea religiei din punct de vedere al originii ocupă un loc important în lucrarea „Universalitatea, fiinţa şi originea religiunii”. Lecturând această operă putem constata că profesorul Vasile Găină are o viziune de ansamblu asupra fenomenului religios, explorând arheologia, filologia comparată, istoria religiilor etc. şi oferind cititorului o bogăţie de argumente nemaiîntâlnite până la el.

Studiul de sinteză doctrinară şi de comparaţie între „Buddhism şi Creştinism” inaugurează prin profesorul Vasile Găină studiul comparat al religiilor. Această lucrare este redactată în condiţiile în care „Buddhomania bântuia mai ales în romano-catolicism şi în protestantism, dar se răspândise şi la noi, în urma unora dintre minunatele poezii ale marelui nostru poet Mihai Eminescu”.

De la profesorul Vasile Găină ne-a rămas şi un curs litografiat pentru folosinţa studenţilor. Cursul cuprinde ce n-a putut publica sau desăvârşi în timpul vieţii distinsul profesor al Universităţii „Francisco-Iosefine” din Cernăuţi.

Aceasta este viaţa şi opera unui mare şi distins cărturar pe care Măzănăeştii Sucevei l-au dat culturii naţionale. Am căutat prin aceste modeste rânduri să-l aduc în actualitate, la împlinirea a 150 de ani de la naşterea sa.

Consider că măsura vieţii acestui mare teolog nu a stat în lungimea anilor, ci în buna întrebuinţare a lor.

 Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: