Nu cu mult timp în urmă ni se aducea la cunoştinţă de către onor ministerul nostru (… de atunci), că-n învăţământ se face un lucru aşa, ca o excepţie; altă dată tot o excepţie şi tot aşa. Şi, iată, mi se pare că învăţământul românesc a ajuns o excepţie în această ţară. Dar, atenţie! Nu sunt excepţii care să fie în folosul nostru, al cadrelor didactice, ci numai în detrimentul nostru. Iarăşi mi se pare că, deşi în învăţământ gradul de cultură este foarte ridicat, după studii, guvernanţii ne consideră în continuare nişte… analfabeţi. Dar oare pe ei cine i-a pregătit pentru viaţă?
Am început astfel pentru că şi eu, la fel cu dl profesor Gheorghe Şorodoc, liderul nostru de sindicat zonal, sunt strofocat de situaţia care persistă încă în învăţământul românesc. În cele ce urmează voi căuta să argumentez cele afirmate mai sus cu cele pe care mi le-a declarat acesta înainte de începerea şedinţei cu liderii de sindicat din şcoli. Despre atmosfera existentă în mijlocul sindicaliştilor din şcoli am putut trage concluzia şi din luările de cuvânt ala cestora în cadrul şedinţei.
În proaspătul număr al Monitorului Oficial a fost publicat bugetul de stat pe anul 2018. Pentru învăţământ s-a asigurat sub 3% din buget, nu 6% cum se prevede în Legea nr. 1/2011. Legea privind transferarea sumelor pentru cheltuieli de personal de la administraţiile locale asupra salariaţilor cică ne-a majorat salariile. Dar realitatea este alta şi „majorarea” va fi insignifiantă. De asemenea, a crescut deficitul bugetar pe anul 2017 şi aceeaşi creştere este prognozată de specialişti şi pentru anul 2018.
Balanţa comercială a României este negativă, importurile depăşind încă mult exporturile. Avem o gamă variată de produse, specifice românilor, pe care le-am putea exporta. Dar cine să facă acest lucru? Cine se interesează de această problemă? Altele sunt problemele de care sunt preocupaţi guvernanţii. Iar aceste probleme nu sunt în folosul poporului român. Oare până când? Toate acestea duc la devalorizarea leului în raport cu celelalte valute şi, implicit, la scăderea puterii de cumpărare a românilor. Mai mulţi oameni au spus că acest lucru se întâmplă din două motive: nu avem specialişti de minimă competenţă sau, mai dureros, poate chiar nu se pricep. Atunci de ce mai sunt puşi în aceste funcţii? Mă întreb dacă la 1 iulie 2018 guvernanţii vor mări punctul de pensie la 1100 lei, precum şi salariile specialiştilor din învăţământ (doar aici sunt numai specialişti). Deocamdată nimeni nici nu suflă pe-această temă. Oare se gândesc guvernanţii că vor uita cadrele didactice, şi nu numai, de legile aprobate?
Prin OMEN nr. 3027/2018 s-au adus modificări la ROFUIF prin Anexa nr. 2, care se referă la auxiliarele didactice aprobate/ avizate de MEN. Conform acestui act normativ, totul ar trebui să pornească de la educatoare/ profesor spre catedra/ comisia metodică. Aceasta centralizează totul prin diriginte. El face propuneri adunării generale a părinţilor şi apoi consiliului reprezentativ al părinţilor. Se trimite apoi spre aprobare IŞJ. Oferta de auxiliare este apoi aprobată/ avizată de MEN.
La 6 decembrie 2017 a fost emisă OUG nr. 19, care modifică Legea nr. 153/2017, Legea salarizării unice. La art.13 din OUG 91, care modifică art. 39 din Legea 153, se stipulează: „Prin excepţie de la prevederile alin (1) şi (2), pentru personalul didactic din sistemul naţional de învăţământ salarizarea se stabileşte în raport cu nivelul utilizat la data de 30 iunie 2017 (?!). Citind tot actul normativ îţi dai seama că întregul sistem de învăţământ din România a devenit o excepţie (?!). Excepţia se referă la sistemul bugetar, dar o poţi constata pentru fiecare persoană care lucrează în sistem. Calculele sunt prea complicate ca să le prezint aici, dar lucrul acesta îl poate face fiecare din cei care lucrează în învăţământ. Angajatul din învăţământ a ajuns „tolerat”, atât în ţară, cât şi în sistemul în care lucrează. Consider că şi prin acest act normativ ni s-a mai luat din demnitatea noastră. Salariul în învăţământ va fi cel din 30 iunie 2017(?!) şi, după câte se vede, nimeni nu reacţionează. Prin acestea, învăţământul este scos în afara salarizării unitare, urmând ca fiecare creştere salarială să se facă printr-o normă separată. Iarăşi suntem excepţie? Oare nimeni din învăţământul românesc nu este dispus să protesteze? Se aşteaptă protestatari de pe Marte?
Şi nu ne oprim aici. În art. 62 din Legea nr. 2/2018 se arată că, prin derogare de la prevederile art. 59 din Legea 153/2017 (deci, altă excepţie), se prevede că, în cazul personalului didactic auxiliar şi nedidactic, posturile vacante şi temporar vacante pot fi ocupate prin cumul de funcţii numai de personalul angajat. Acest lucru se face numai de persoane din aceeaşi unitate, cu condiţia ca programul funcţiei cumulate să nu se suprapună celui corespunzător funcţiei de bază.
N-avea dreptate domnul lider să fie amărât şi descurajat? Dar cine-l vede sau cine-l ascultă dintre guvernanţi?
Comentarii