De curând, „într-o zi normală”, stând la coadă să-şi schimbe permisul auto, un tânăr deputat dintr-un partid tânăr a înregistrat vizual, apoi şi foto, o scenă care, după spusele dumnealui, i-a „tăiat răsuflarea”. Un ins (iniţial avu un lapsus parlamentarul, dar îi era clar că persoana e „teribil de cunoscută”, VIP; pe urmă şi-a amintit numele, plus că e vorba despre un „cercetat penal”) fu băgat în faţă!!! Pe urmă, deputatul, „ca un veritabil jurnalist de investigaţie”, urmăreşte ce se mai întâmplă, pentru a scrie şi ilustra toată tărăşenia pe contul său de socializare, apoi precizând că, procedând astfel, respectivul „nu şi-a irosit 7 minute din viaţă stând la rând ca o persoană normală”. „Nu ştiu ce concluzie să trag, dar mă întreb dacă vom reuşi vreodată să ne vindecăm de aceste metehne” spune în final deputatul.
O ştiţi pe aia veche, cu câinele?! Carevasăzică e ştire când un câine muşcă un om sau când un om muşcă un…? Riscând să greşesc – cum nu de puţine ori îmi place să risc (să zic că de dragul riscului, nu al greşelii) – mă întreb de ce lipsesc cu desăvârşire acele relatări rupte din viaţă (eventual ilustrate cu selfies de grup) despre situaţii cu VIP-uri (din zone politico-administrative, se înţelege) surprinse la tot felul de cozi, alături de „persoane normale”. Mde (în afară de câteva întâmplări de supermarket, nu-mi amintesc să mă fi nimerit la cozi măcar cu un vipuleţ de-al nostru), nu ştiu ce concluzie să trag…
Comentarii