Mi se întâmplă ca, uneori, la ore târzii din noapte, influenţată de oboseală şi de poveştile monotone ale zilei, să nu am o perspectivă optimistă asupra vieţii. Atunci nu-mi doresc decât să mă culc şi, resemnată, aştept noua zi, cu speranţa că va fi cât de cât diferită.
Nu am nevoie de motivaţii puternice, îmi ajunge un semn, un licăr să-mi schimb starea, din fericire m-a făcut mama optimistă. Aseară am găsit luminiţa, în postarea de pe Facebook a unui prieten virtual, domnul profesor Ionuţ Cristache, de la Colegiul Naţional „Constantin Carabella” din Târgovişte, şi m-am culcat mulţumită că oameni precum domnia sa se află printre noi. Nu că n-aş fi ştiut asta, dar, uneori, o confirmare face bine.
În rândurile sale, domnul profesor, dascăl – şi scriitor, am aflat, după o scurtă documentare – de 40 de ani la un liceu ce a fost evacuat, zilele trecute, de spaima unui atentat, anunţat de un elev al său, se adresează elevilor, numindu-i „prieteni”, cu dragoste, cum am simţit eu din rândurile sale, şi afirmă că îi preţuieşte pe toţi. Îşi exprimă dezamăgirea provocată de teribilistul ocupant al ultimei bănci, „o scamă murdară care cade printre ei” şi îşi manifestă convingerea că nu aşa sunt elevii săi („impertinenţi” şi „infantili”). Îi invită să nu uite că revista de care este atât de mândru, „Cultura de sâmbătă”, ediţia cu numărul 82, un supliment bilunar, am aflat eu, tot după o scurtă cercetare, al „Gazetei Dâmboviţei”, va apărea cât de curând. Şi le transmite „salutări de primăvară”.
Iar mesajele au început să curgă repede-repede spre domnul profesor: de dragoste, de respect, de mulţumire, foşti şi actuali elevi au sărit din toată lumea să-şi salute dascălul şi să îi transmită vorbe care, dacă mi-au mers mie la suflet, îmi închipui cum le-a primit domnia sa.
Ce meserie frumoasă aveţi, domnilor profesori, ce modelatori de suflete şi caractere sunteţi şi ce fericiţi trebuie să fiţi când citiţi rânduri precum cele ale elevilor domnului Cristache!
Rog dascălii suceveni să mă ierte că am luat drept reprezentant al breslei un coleg din alt judeţ, aşa a fost întâmplarea. Sunt convinsă, ştiu sigur că aş fi putut scrie aceste rânduri şi despre domniile lor şi despre elevii lor minunaţi, despre care am ştiinţă că sunt o mulţime.
Ferice de dumneavoastră, domnilor profesori!
Comentarii