Cu sprijinul Primăriei Şerbăuţi şi al directoarei şcolii din localitate, Silvia Boiciuc, ziua de 8 Martie a fost marcată prin două evenimente importante, dedicate tuturor membrilor comunităţii, desfăşurate la căminul cultural. A fost vorba despre lansarea volumului de poezii „Piramida viselor”, coordonat de Roxana-Iulia Dragomir, profesor de limba şi literatura română, respectiv un program artistic de poezii cuprinzând muzică, vocală şi instrumentală, dedicat tuturor femeilor, sub îndrumarea prof. Tatiana Baciu şi a învăţătorilor de la ciclul primar.
Prima secţiune a manifestărilor cultural-artistice, lansarea volumului antologie „Piramida viselor”, i-a avut ca protagonişti pe cei 13 membri ai Cenaclului „Gheorghe Eminovici” de la Şcoala Gimnazială Şerbăuţi. Urcând pe scenă, ei au citit din propriile creaţii, pline de sensibilitate şi fantezie. Precizăm că această carte este rodul activităţii din atelierele cenaclului, înfiinţat în februarie 2016, prin iniţiativa şi generozitatea prof. Viorica Petrovici, poetă, în parteneriat cu Şcoala Şerbăuţi, reprezentată de prof. Roxana-Iulia Dragomir. Antologia „Piramida viselor” a apărut în august 2016, la Editura „Ateneul Scriitorilor” din Bacău. Textele sunt însoţite de o grafică simbolică impresionantă, semnată de artistul Constantin Ungureanu-Box.
Invitatul de onoare al evenimentului, Viorica Petrovici, a realizat o recenzie a volumului în cuvinte magice:
„Ce poate lega piramidele din Egipt cu piramidele din Mexic şi «Piramida viselor»? Geniul, vine răspunsul prin eter,/ Eminescu/ cel cu aripi de cuvânt/ Şi Lumină/ Legământ/ Între cerurile şapte/ Şi pământ. Rădăcinile îl aduc în codri vechi ce leagă Şerbăuţi de Călineşti Cuparencu şi unde se aud şi acum paşii lui Eminescu şi ai lui Vasile Eminovici, bunicul lui Eminescu, şi ai lui Gheorghe Eminovici, tatăl poetului.
Ceva mai presus de simţurile ştiute m-a făcut să-mi doresc să lucrez cu aceşti copii din Şerbăuţi şi bucuria mea era mirare, iar mirarea devenea bucurie la fiecare întâlnire a Cenaclului «Gheorghe Eminovici», guvernat de excelenta profesoară Roxana-Iulia Dragomir.
Sufletele acestor copii talentaţi s-au prefăcut în rouă, s-au materializat în imagini, în discurs poetic plin de prospeţime.
Cartea aceasta, «Piramida viselor», este importantă, ea cuantifică energia începutului şi, oricât de mari oameni de ştiinţă, medici, ziarişti sau chiar scriitori vor ajunge într-o zi autorii acestor pagini, aici şi acum au debutat. Antologia nu este structurată alfabetic, ci valoric, varietatea şi spontaneitatea creează parfumul unui spaţiu artistic original.
Denis Greholea este spontan, bogat în limbaj, dar şi în informaţie imagistică. Are un stil discursiv, o profunzime a ideilor peste inocenţa vârstei: «Gândurile mele toată ziua au fost plecate/ Spre ploaia de azi dimineaţă,/ Umbrelele se-nvârtesc în peisajul umed/ Şi dispar în casele din depărtare (…)» (Gândurile mele) sau «Ziua se face noapte,/ Soarele va fi lună,/Nimic nu este permanent,/ Doar viaţa mea de vis,/ Copilăria, puritatea, veşnică aş vrea să fie» (Veşnic). Vasile Orobeţ, un copil foarte creativ, are inocenţa verbului, dar şi o matură filosofie: «Cerul gol a devenit/ Lăsat de păsări fără stare/ Ce acum zboară-n stoluri/ Spre neant/ În tristeţea lumii» (Lăsat de păsări fără stare). Diana Maria Corniciuc manifestă afinitate cu teme cosmice. Poezia ei, «Piramida viselor», a dat titlul volumului, o formă de cunoaştere de sine prin poezie: «Eu sunt Cleopatra,/ Stăpâna acestor locuri,/ Acel vis îmi tot şopteşte,/ Nu-mi dă pace,/ Acele vise cresc în mine/ În fiecare zi,/ Se fac tot mai dorite,/ Se clădesc unul pe altul/ Formând o piramidă/ În care ai vrea să te aventurezi,/ Eu sunt» (Piramida viselor). Ilie Sanduleac este stăpânul jocului, adolescenţa cuvintelor: «Mă gândesc/ Ce am făcut cu copilăria,/ Unde am pus-o, unde s-a dus,/ În amintirile mele de demult/ Eşti ca lacrima,/ Ca izvorul ce curge limpede, uşor.» (Mă gândesc). Andreea Cioban este profundă, elaborează o metaforă eterică: «Doream să aflu cine sunt/ Să intru în izvorul ce curge neîncetat/ Şi să mă privesc ca într-o oglindă./ Mi-am zis:/ Fiecare persoană mă vede altfel.» (Cine sunt?). Gabriel Maciuc este un fin observator, original, inedit: «De pe un vârf de casă veche/ Privesc/ Într-o vale cam pustie/ Unde mai păşesc din când în când,/ Ca-ntr-o altă lume/ Fel de fel de lumi eu văd/ Mintea mi-e ca un tipar» (Ca-ntr-o altă lume). Andreea Corniciuc exprimă puritate: «Flori albastre, azurii/ Se revăd în luna înflăcărată/ Ce se oglindeşte-n lac,/ Şuieratul ca un cântec/ Al pădurii magice/ Se aude dinspre lan.// Suită într-un copac,/ Stau fericită/ Şi ascult chemarea/ Pădurii de vis,/ Copacii înalţi respiră,/ Cu bolţi de smarald încălzite/ De ale soarelui raze de peste zi.» (Gândul). Diana Sanduleac devine creatoarea unei lumi pure, miraculoase: «Pe spate îmi ies aripi,/ Iar în adâncul inimii/ Înfloreşte o grădină parfumată,/ este luată în zbor de aripi/ În călătoria de-o veşnicie» (Adăpostirea aripilor). Un mic poet autentic, profund este Laura Tanasiciuc, laureată cu menţiune la etapa judeţeană a Concursului «Tinere Condeie», 2016. Ea are bogăţie lingvistică, teme originale şi titluri bune: «Zbor deasupra ei,/ E pustie,/ Liniştea o străbate,/ Nu-i plac florile,/ Valuri de vânt grăiesc în ea,// Aud o voce liniştită,/ Îmi vorbeşte/ Nu ştiu,/ Dar îi răspund,/ Linişte,// Acolo nu plouă,/ Trăieşte.» (Câmpie fără nori).
Poezia copiilor din Cenaclul «Gheorghe Eminovici» este iubire, ea te poate ajuta să-ţi vezi sufletul. E necesară pentru a respira puritatea şi bucuria.”
A consemnat KOLEA KURELIUK
Comentarii