Răspunsul la această întrebare mă preocupă demult, numai că acum, când numărul victimelor creşte alarmant, ar trebui să preocupe întreaga societate: activitatea nocivă a unor manipulatori odioşi precum Gregorian Bivolaru şi Eusebiu Sebastian Apostolache a depăşit graniţa manipulării, evoluând vertiginos către penal, iar societatea, înnodată în tot soiul de îndoieli şi reţineri, o priveşte ca pe un fapt divers. Şi nu este vorba numai de tineri care au abandonat şcoala, ci şi de elevi ori studenţi, unii chiar pasionaţi de studiu.
Să mai spunem că fenomenul coruperii tinerilor cu carte nu e numai românesc, ci se întâlneşte chiar în democraţiile cu ştaif: vezi racolarea fetelor şi a băieţilor de organizaţiile radicale islamice şi de cele extremiste atât de dreapta cât şi de stânga. Consecinţa: mii de tineri sacrificaţi pe altarul unor credinţe fanatice generatoare de terorism mondial şi valul inimaginabil de crime împotriva umanităţii. S-a ajuns aşadar acum la o masă critică.
Explicaţiile nu pot fi decât două: ori manipulările se ridică la cote nemaiîntâlnite, ori calitatea educaţiei lasă de dorit. Fireşte că sunt posibile, concomitent, ambele. Tocmai de aceea pericolele ar trebui să îngrijoreze măcar organizaţiile umanitare şi ONG-urile de profil.
Fiindcă, de obicei, intervenţia justiţiarilor vine întotdeauna prea târziu, după consumarea faptelor infracţional-contravenţionale şi, din păcate, după ratarea unui număr mare de tineri, deveniţi, în inocenţa lor, victime ale escrocilor. Iar amploarea exportului românesc de carne vie, proaspătă pentru ţările bogate din Vest, racolarea copiilor şi a tinerilor pentru piaţa cerşetoriei şi a furtului în locuri publice aglomerate ar trebui să trezească o campanie naţională şi din partea mass-media, a asistenţei sociale, a poliţiei şi a bisericii.
Nu ştiu bine care va fi fiind situaţia în Occident, dar principala cauză a fenomenului românesc pare a fi, dincolo de sărăcie, lipsa componentei educative din programele şcolare, universitare şi slăbirea legăturilor social-familiale. Factorii de decizie s-au lăsat unii în nădejdea altora, iar când lucrurile au luat-o razna, nimeni nu răspunde. Or elevele şi studentele din „Cercul” inculpatului Apostolache frecventau cursurile liceelor şi ale Universităţii din Târgu Mureş. Nici unele, nici altele n-au beneficiat nici de pedagogi, nici de psihologi, iar disciplinele de studiu nu mai au demult nicio componentă legată de educaţie şi morală. Doar de instrucţie.
Modelul „Cercului” lui Apostolache a fost bine pus la punct de un mare manipulator de conştiinţe, Gregorian Bivolaru, iar azi face prozeliţi. Amintiţi-vă fervoarea cu care tinerii participau la realizarea celebrelor pentagrame, spirale ale MISA, ascunşi în spatele unor concepte yoga. Atât de orbiţi şi prostiţi, încât trecuseră în masă la urinoterapie şi la satisfacerea poftelor sexuale ale liderilor.
Iată, cantitatea cunoştinţelor nu i-a ajutat cu absolut nimic. Nici măcar nu realizau că sunt exploataţi sexual fără milă şi estorcaţi de bunuri şi bani. Puşi să lucreze ca sclavii în folosul „maeştrilor-guru”. Ei şi familiile lor. N-ar trebui să-şi asume cineva responsabilitatea? N-ar trebui verificat şi echilibrat sistemul public de educaţie şi îngrijire a minorilor? Şi la noi, şi în Occident.
Din nenorocire, nici după descoperirea ororilor din dosarul „Cercului”, nici după condamnările unor membri MISA, societatea nu a dat un răspuns categoric, iar instituţiile vizate, nici măcar atâta. Situaţia rămâne deschisă racolărilor, fiind de domeniul evidenţei că orice manipulator de profesie poate abuza nederanjat de nimeni de câţi tineri pofteşte. Iar perspectiva mă înfioară.
Cum au rezolvat belgienii, francezii, englezii şi germanii necazul cu racolările tinerilor luptători pentru Daesh şi Califatul mondial? Printr-o acţiune concertată a tuturor factorilor responsabili în vederea descoperirii şi anihilării manipulatorilor. Prin aportul mediilor şi al cetăţenilor. Printr-o bună coordonare a serviciilor de forţă cu cele sociale. La noi de ce nu e posibil?
Comentarii