Din păcate, discursul public din 2015 s-a axat mai puţin pe performanţă politică şi performeri, dar s-au consumat energii enorme şi tone de hârtie pentru politicieni uzaţi, expiraţi, căzuţi în dizgraţia electoratului. Cine are curiozitatea să facă o statistică a personajelor prezente zilnic în mass-media va rămâne surprins de faptul că în foarte mică măsură se abordează fapte şi atitudini ale principalilor actanţi politici, decizii ale guvernanţilor şi ale autorităţilor centrale, în schimb ne lovim pretutindeni şi mereu de Dan Voiculescu, Adrian Năstase, Traian Băsescu, Victor Ponta, Elena Udrea, Marian Oprişan, Gigi Becali, Gheorghe Nichita, Radu Mazăre, Nicolae Mischie, Sorin Oprescu, Piedone… Lista e mult mai lungă.
Am putea interpreta gestul comentatorilor, al formatorilor de opinii şi al jurnaliştilor pasionaţi de „foşti” ca unul umanitar. În fond, sunt personaje publice care cu ani în urmă au fost în serviciul public şi ar merita poate oarece recunoştinţă în funcţie de strădanie şi rezultate, dar, la o repede privire, se observă că nu despre asta e vorba, ci despre reşaparea imaginii respectivilor şi pregătirea publicului pentru revenirea foştilor în prim-plan. De aceea, se dă o mare importanţă oricăror amănunte legate de ei, de replicile şi reacţiile lor la diferite evenimente.
Ca şi cum între timp ar fi devenit de neînlocuit, inşi fără de care România şi poporenii nu pot face un pas. Ceea ce nu înţeleg este de ce nu şi-au folosit înaltele competenţe(sic!), inteligenţa şi voinţa politică pe când erau în funcţii, fiindcă în majoritate mai sus-numiţii şi-au încheiat mandatele în oprobriu public şi chiar cu dosare ori condamnări penale.
Să mai spunem că existenţa politicienilor expiraţi nu este specifică doar României. Se întâmplă şi la case mai mari: François Sarkozy, Tony Blair, George Bush, Gorbaciov… ca să ne referim doar la cele dintâi funcţii în stat. Nici în istoria noastră veche lucrurile nu au stat altfel, a se vedea soarta domnilor şi a boierilor mazili, a oamenilor de afaceri mofluzi, numai că ideea de a reveni în prim-plan era atunci excepţia, nu regula.
Veţi spune că nu se pot interzice astfel de manifestări, că, în fond, oamenii sunt liberi să dorească orice, dar v-aş aminti că oricine vine să-şi servească patria şi semenii cu credinţă era bine să fi dat dovada unor competenţe, calităţi şi caractere, să fi constituit ei înşişi nişte modele, altfel se va întâmpla ceea ce s-a mai întâmplat: decizii proaste care afectează viaţa a 20 de milioane de cetăţeni pentru un deceniu, fără altă vină decât aceea că i-au ales, politicieni care şi-au adus localităţile şi judeţele la sărăcie, dar cărora le-a crescut averea mai abitir decât vrejul de fasole din basm.
Or aici e vorba de un tupeu nemărginit şi orbire pe faţă: pentru a recâştiga încrederea electoratului, susţin exact ceea ce vor oamenii să audă, scuipă azi ce-au susţinut ieri, din susţinători declaraţi ai justiţiei au devenit dintr-odată apărători ai corupţilor… Deşi în timpul mandatelor şi-au agonisit averi uriaşe, acum plâng pe umărul sărăcimii promiţând bunăstare… Gâdilă sensibilităţi naţionaliste, se dau apărătorii creştinismului, deşi n-au intrat în biserică decât la nunţi şi botezuri… Luptă împotriva islamizării Europei, chiar dacă o bună parte a refugiaţilor e alcătuită din creştini ostracizaţi de Daesh…
Li s-au alăturat în bătălia lor pentru imagine figuri compromise din mass-media, li s-au redeschis uşile studiourilor TV unde îşi petrec veleatul ca în vremurile bune… E clar, năzuiesc iarăşi spre putere, îşi doresc revanşa, dar li-e frică să ne-o spună direct. Este adevărat că e dreptul lor, dar mă intrigă nu doar personajele expirate şi tupeiste, cât lipsa de fairplay, de profesionalism şi cinste a realizatorilor TV şi a jurnaliştilor: nu se poate ca în 2010 să tai salariile cu un zâmbet în colţul gurii, iar acum să te dai mare luptător pentru drepturile omului.
Aşadar, în loc de politicieni noi şi speranţă de mai bine, reşapăm figuri expirate. Pierit-au oamenii de valoare în Ţara Românească?
Comentarii