PSD vrea să-şi schimbe surtucul pătat în cei 25 ani de politică dâmboviţeană cu costumaţia la patru ace a social-democraţilor europeni, fiindcă moştenirea fostului partid comunist şi Ion Iliescu, socotit simbol al perioadei dinainte de 1989, nu le permit să acceadă în lumea bună a politicii occidentale. De aceea, despărţirea de comunism s-a făcut, formal, printr-un moment de reculegere în memoria victimelor regimului totalitar şi prin despărţirea de Ion Iliescu, fondatorul FSN-PDSR-PSD, cel mai longeviv şef de partid.
Deşi intenţiile de mai sus sunt exprimate cu claritate, rămâne să vedem cum se vor pune în practică fiindcă e nevoie, orice s-ar spune, şi de acordul „bătrânului edec”, „Ilici al României”, şi de al numeroşilor „ucenici”, care, împreună, au pus umărul 15 ani la guvernarea României, prelungind peste poate tranziţia spre o societate democratică şi un stat de drept de factură europeană. După Dragnea, acum toţi trebuie să stea în banca lor, rumegându-şi în tăcere frustrările.
Or, Ion Iliescu împreună cu ortacii şi discipolii săi, de la Oliviu Gherman, Nicolae Văcăroiu, la Vasile Dâncu, Adrian Năstase şi Victor Ponta, nu pot fi daţi la o parte cu o simplă propoziţie, cu atât mai mult cu cât o anumită categorie de vârstă, jurnalişti şi formatori de opinie le-au sorbit şi le vor sorbi cu nesaţ învăţăturile, diseminându-le mereu în spaţiul public. Pentru că împreună cu Iliescu au trăit spaimele mineriadelor, cu agenturile de studenţi care voiau să dea lovituri de stat, cu europenii care se încăpăţânau să nu vadă progresele României sub înţeleapta sa conducere…
Iată de ce ne punem întrebarea: va avea curaj şi determinare noul lider al PSD, Liviu Dragnea, împreună cu stafful social-democrat să nu ţină cont de ce spun „fostul bolşevic” şi „arogantul” Adrian Năstase fără să-şi piardă electoratul alcătuit din populaţia vârstnică şi sărăcimea satelor şi oraşelor dependentă de ajutoare guvernamentale?
Justiţia i-a servit un argument forte liderului social-democrat: fostul preşedinte este urmărit penal pentru infracţiuni contra umanităţii în dosarul mineriadei din 14-15 iunie 1990, dosar în care în cei 25 ani de cercetări s-au adunat mii şi mii de mărturii şi probe. Deşi vechii pesedişti sunt convinşi că acuzaţia este un atac murdar venit din partea Opoziţiei şi a Justiţiei.
De aceea, cred că „alungarea” lui Iliescu e doar o strategie de imagine, un subiect mustos livrat către mass-media, deoarece în fapt ea presupune grele sacrificii: fostul preşedinte de onoare încă se bucură de simpatie şi credibilitate, fiind considerat un model, „singurul politician curat şi cinstit”, cel ce nu a făcut avere într-o perioadă tulbure surprinsă abia astăzi de dosarele Justiţiei.
A doua chestiune încurcată este nocivitatea acestui personaj deloc controversat: nu cumva fostul preşedinte care se socotea întâiul democrat a fost purtătorul de stindard al unor majorităţi de guvernământ care au avut nevoie de un paratrăsnet la adăpostul căruia să-şi dezvolte afacerile necurate, să acapareze osânza economiei româneşti? Ba bine că nu: toate marile averi şi afaceri îşi au originea în guvernările Petre Roman, Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase… din prezidenţiatul său căci deviza iliesciană a fost ca prin orice mijloace să se creeze o clasă a burgheziei autohtone, a capitalismului românesc. Ei, bine, s-a creat, dar miroase greu, a puşcărie.
Însă pentru PSD şi Liviu Dragnea, dislocarea lui Ion Iliescu poate echivala cu dispariţia ca partid politic: fostul politruc devenise simbolul social-democraţiei româneşti, singurul care îi atenţiona pe actualii lideri şi membri asupra necesităţii reformării doctrinare, singurul care din când în când îşi aducea aminte de ideologia de stânga. De aceea, odată ce i s-a închis gura, evoluţia formaţiunii spre grup de interese, clan al lui Liviu Dragnea, asociat cu mulţimea celorlalţi baroni, nu va mai putea fi stopată. Iar fără identitatea social-democrată, eventual socialistă, PSD devine entitate politică neglijabilă.
Înclin spre această ultimă variantă, întrucât şansele fostului preşedinte de a ieşi cu faţa curată din dosarul mineriadei sunt tot mai slabe.
Comentarii