Cu siguranţă veţi face ochii mari la titlu: în timp ce platourile televiziunilor sunt pline de politicieni care, zi şi noapte, ne arată cât de puternici sunt ei şi cât de slabi, adversarii, declaraţiile lor făcând agenda de presă a partidelor, s-a găsit cineva să spună că lipsa transparenţei e modul lor de viaţă. Din păcate, câteva instituţii publice le-au dat apă la moară făcând acelaşi lucru. De demonstrat.
Din ’90 încoace, toţi preşedinţii şi prim-miniştrii noştri ştiau ce se întâmplă cu banul public, vedeau cu ochii lor şi ai SRI că aproape 40% din bugetul naţional este drenat către afaceri particulare, dar au tăcut mâlc. Pe Emil Constantinescu l-a învins „sistemul” sau mai degrabă l-a dat deoparte fiindcă n-a tăcut, n-a acceptat, a scris în cărţi cum se fură, ba a dat şi nume, dar nu s-a întâmplat nimic. Ceea ce era de aşteptat.
Nu a ştiut Ion Iliescu de devalizarea Bancorex şi a altora în mandatul său? Înseamnă că SRI nu şi-a făcut datoria, ceea ce nu cred. Nu a ştiut Traian Băsescu de tunurile date banului public de unii din oamenii săi, aşa cum ies ele acum la iveală din dosarele penale? Percepţia mea şi a altora este că şi SRI, şi principalii demnitari au ştiut. De ce n-au ieşit în public să denunţe jaful, făcându-se că nu văd? De ce n-au intervenit să curme tragedia acestei fărădelegi?
Au tăcut deoarece toţi erau conştienţi că politica în general e scumpă, iar politica românească, în ineficienţa ei, e de multe ori mai scumpă. Doar paşoptiştii au făcut-o pe banii lor. Iar la politică nu se poate renunţa, fiindcă ţine de conducerea statului, de democraţie. De ce e mult mai scumpă politica românească decât oriunde pe globul pământesc? Fiindcă acţionează aceleaşi legi nescrise: prada se împarte jumătate la partid, jumătate în buzunarul propriu. Mai sunt şi cei ce şi-au investit banii în partide, formaţiuni, campanii electorale sau mediatice, dar ei şi-au înzecit şi însutit investiţia. Ştiţi pe cineva care i-a pierdut? Poate Ion Raţiu.
Logica e foarte simplă: nu s-ar fi putut devaliza în aşa măsură banul public dacă tărăşenia nu ar fi fost anume încurajată fie prin inexistenţa unui cadru legal, fie prin laxitatea acestuia. Iar grandomania cheltuielilor, ingeniozitatea spoliatorilor se văd din luxul campaniilor electorale, din mărimea conturilor, adesea offshore, ale iniţiatorilor şi ale organizatorilor, din averile făcute peste noapte, averi care într-un stat de drept autentic nu sunt posibile.
Paravanul acestor jafuri îl constituie tocmai lipsa transparenţei şi pentru ca malversaţiunile să nu iasă la vedere s-a dat o lege a comisionării, lege bună în felul ei, dar care le-a dat idei: numirile se fac în funcţie de capacitatea de finanţare a candidaturii şi a activităţii de partid. Analizaţi atât organizarea vieţii de partid, cât şi a campaniilor electorale şi veţi vedea un dezmăţ al fondurilor imposibil într-o societate aşezată pe baze juridice temeinice.
Şi fiindcă afirmaţiile de mai sus au nevoie de acoperire, să cităm la întâmplare: afişe şi bannere foarte luxoase şi scumpe împânzite pe toate gardurile, clădirile, inclusiv pe containerele cu gunoi, articole publicitare în presa din ţară şi de peste graniţă, apariţii televizate repetate până la enervare şi plictis, că nu-ţi mai vine să deschizi televizorul, coloanele de zeci de maşini de partid stârnind praful pe uliţele satelor şi ale oraşelor, întruniri faraonice cu zeci de mii de participanţi aduşi cu autocarele din toată ţara, precum aceea de pe fostul stadion 23 August a candidatului, culmea!, social-democrat, iar lista ar putea continua la nesfârşit căci imaginaţia politicianului e ieşită din comun în materie de păcălit populaţia.
Mai adăugaţi dumneavoastră întreţinerea a nenumărate sedii de partid, cele mai multe luxoase, cu scheme de personal şi utilităţi mult supradimensionate, pe care, oricât le-ai căuta, nu le găseşti în democraţiile occidentale, cu maşini de lux la poartă, cu şoferi şi servitori, simboluri ale puterii politicianului nostru.
Acum înţelegeţi de ce tac complice principalii lideri, de ce politica aceasta se ascunde de ochii lumii? Fiindcă au beneficiat de ea şi nu trebuie să se afle.
Comentarii