Înţeleg goana televiziunilor şi a presei după rating, dar de aici şi până a prezenta scene de o violenţă extremă şi imagini şocant-macabre n-a fost decât un pas. Pe de altă parte, multe secvenţe cu intervenţia poliţiştilor, a jandarmilor francezi asupra atacatorilor au fost comentate amatoristic, cu zâmbete şi înflorituri de festival. Din păcate, analizând la rece evenimentele, atât cele recente din Franţa, cât şi prăbuşirea Gemenilor (11 sept. 2001), atentatele de la Madrid (2004), Londra (2005)…, îmi dau seama că, la fel ca întotdeauna, consecinţele cad asupra tuturor cetăţenilor europeni. Însă în 2015 nu se va umbla cu duhul blândeţii.
Bani contra libertate
Iar cea mai importantă consecinţă va fi legată de bani: statele europene – a se înţelege, şi România – trebuie să-şi pună la punct sisteme de apărare inexpugnabile, iar acestea sunt pe cât de complicate, pe atât de costisitoare. Apoi e nevoie de luptători mai mulţi, capabili, bine educaţi, instruiţi şi motivaţi, ceea ce va solicita un buget imposibil de anticipat acum. Unde mai pui că trebuie pregătită şi populaţia, că spaţiile publice, instituţiile statului, transporturile, şcolile şi spitalele au nevoie de personal calificat de pază şi de dotări specifice. Cresc concomitent în progresie geometrică şi cheltuielile militare.
Partea cea mai dureroasă însă abia urmează: se vor limita drepturile şi libertăţile cetăţeneşti obţinute cu atâtea sacrificii, iar democraţia va avea de suferit. Parcă abia aşteptând, autorităţile noastre publice, liderii serviciilor de informaţii alături de câţiva politicieni şi jurnalişti readuc în discuţie legea Big Brother, recent respinsă de către Curtea Constituţională din România.
Democraţia la strâmtoare
Lege care, aşa cum a fost prezentată, favorizează nerespectarea dreptului constituţional la intimitate şi viaţă personală, ducând la limitarea libertăţii individuale, la îngrădirea posibilităţii de informare, la imposibilitatea păstrării secretului corespondenţei şi a convorbirilor telefonice. Lege a cărei aplicare va avea şi ea nevoie de fonduri uriaşe.
De unde se vor lua miile de miliarde de euro? Evident că se va diminua corespunzător bugetul serviciilor publice acordate cetăţenilor. Aşadar vor avea de suferit economia, administraţia, educaţia, sănătatea, programele guvernamentale de dezvoltare economică şi de eradicare a sărăciei.
Poate că, privind de la început astfel tragedia Franţei, jurnaliştii, reporterii de la faţa locului, intervievaţii de pe stradă, sutele de comentatori TV plini de vervă şi cu zâmbete crispate ar fi fost mai realişti, mai reflexivi, mai reţinuţi dacă ar fi luat în calcul ce ne aşteaptă. Ba chiar şi informarea ar fi putut fi mai profesionistă, fără excese de zel şi fără scene macabre. Se uită mereu că la televizor cei mai fideli sunt copiii şi tinerii.
Ce spune Constituţia?
Nu ştiu cum vor fi simţind cetăţenii occidentali înăsprirea legilor legate de democraţie, drepturi şi libertăţi, dar situaţia din România este una foarte complicată: sunt mai multe legi care se ocupă de serviciile secrete şi de pază, de poliţie şi jandarmerie, de Ministerul Public, legi corelate cu articolele 22 – 31 din al doilea capitol, „Drepturile şi libertăţile fundamentale”, Constituţia României revizuită în 2003. Nu e rău.
Dar o lege care să se ocupe în mod special de protejarea cetăţeanului în faţa abuzurilor nu există. De aceea, mă tem că dreptul la informare, de exemplu, mi-l poate limita societatea de cablu, operând selecţii ale site-urilor pe care le pot accesa. Nu mai vorbesc de permisiunea de a fi urmărit, ascultat dată, din cât se vede până acum, nu doar organelor specializate în baza deciziei judecătorului, ci şi unor firme particulare de detectivi. Nu mai zic de scurgerile de informaţii din dosarele penale, celebrele stenograme.
Dar dreptul cetăţenesc?
În afara celor discutate mai sus, forul legislativ are acum de corelat dreptul intern cu Directivele Europene, cu Deciziile Curţii Europene de Justiţie şi ale CCR referitoare la legea Big Brother în condiţiile în care o mulţime de alte legi ating raporturile şi aşa sensibile între unele instituţii ale statului ca servicii secrete, poliţie, procuratură şi cetăţean.
Din păcate, în afara cadrului general oferit de Constituţie nu există altă reglementare clară, detaliată şi uniformă a acestor raporturi, înţeleasă de cetăţenii fără cine ştie ce pregătire juridică.
Comentarii