Sub pavăza Sfinților Voievozi

În partea de est a județului Suceava, la jumătatea distanței dintre Suceava și Dorohoi și la limita între județul Suceava și județul Botoșani, se află comuna Zvoriștea, una dintre cele mai vechi localități din Moldova, contemporană cu Descălecatul Moldovei. Prima atestare documentară a acestei comune datează din 30 martie 1392, în timpul lui Roman Voievod, și menționează satele: Zvoriștea, Șerbănești, Dealu și Poiana. Pe lângă acestea, în prezent comuna mai cuprinde și satele: Buda, Stânca, Stâncuța și Slobozia.

 

Biserica ortodoxă a satului Dealu, cu hramul „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”, a fost înălțată pentru prima dată în anul 1772, lângă albia pârâului Leahul. Aceasta biserică a fost realizată din lemn, iar în calitate de ctitor este menționat prințul Andrei Ștefanco (după alte surse, Al. Tăutu era proprietarul moșiei). Din cauza inconvenientelor cauzate de apele aduse de către pârâul din vecinătate, credincioșii parohiei au hotărât să mute locașul pe deal. Astfel, între anii 1870-1875, Iacovache Moțoc și Andrei Ștefanco, descendenți ai familiei Tăutu, au mutat biserica pe locul vechiului cimitir al satului. Tot în anul 1875 a fost refăcută și catapeteasma. Între anii 1934-1936, pe când preot slujitor era părintele Aurel Teodoru, a fost construită actuala biserică a parohiei Dealu. Aceasta a fost amplasată spre răsăritul vechii biserici, cu pereții longitudinali paraleli față de aceasta. Arhitectul care a supravegheat construirea acestei biserici a fost neamțul Herman Engster, din Cernăuți, iar pictura interioară a fost realizată de pictorul Anton Gherlețchi. Din vechiul locaș, demolat după darea în folosință a celei de-a treia biserici, există și acum Sfânta Masă, care a fost acoperită și protejată corespunzător. Catapeteasma din a doua biserică a fost dăruită Bisericii Maghera din comuna Vârfu Câmpului, iar o parte din materialele rezultate în urma demolării celei de-a doua biserici au fost folosite pentru construirea clopotniței actuale. Din punct de vedere arhitectonic, Biserica „Sfinții Voievozi” Dealu este o construcție de dimensiuni reduse, având formă de navă fără abside laterale. La vest nava se prelungește cu un pridvor peste care se află cafasul, de aceleași dimensiuni ca pridvorul. Deasupra naosului se înalță turla bisericii, așezată pe o bază de formă pătrată prin formarea de pandantivi. Biserica măsoară 17 m în lungime și 6,25 m lățime în exterior, având zidul de 70 cm. În interior, înălțimea la plafonul navei este de 6,25 m și de 13,25 m la cornișa turlei. Altarul are formă circulară în interior și poligonală în exterior. Acesta este despărțit de naos printr-o catapeteasmă formată din trei rânduri de icoane și portalul. Ușile împărătești se deschid pe două laturi și împreună cu iconostasul prezintă spre exterior motive florale tip viță-de-vie. Naosul este de formă pătrată fără abside laterale și este luminat la nord și la sud de câte o fereastră. Pronaosul are forma dreptunghiulară, cu plafon semicilindric și este luminat de două ferestre dispuse simetric în zidurile de nord și sud. Cafasul și pridvorul au forme dreptunghiulare, cu plafoane orizontale și sunt legate printr-o scară de acces. Alături de biserică, în curte, se găsesc clopotnița și prăznicarul. Clopotnița actuală este de fapt clopotnița bisericii anterioare, care de-a lungul anilor a fost reparată și îmbunătățită. Aceasta adăpostește un număr de patru clopote, donate de diverse persoane la construcția bisericii, și toaca, folosite conform rânduielilor bisericești. Sătenii prețuiesc mult aceste clopote, pentru că au alungat multe furtuni care s-au abătut asupra acestei zone. Prăznicarul este cea mai nouă construcție din curtea bisericii și a fost construit din necesitatea de a se asigura un spațiu unde să aibă loc praznicele și agapele creștine care însoțesc anumite evenimente din viața bisericii. În spatele bisericii, la distanță mică, se află cimitirul. Inițial, acesta a fost amplasat la o distanță de aproximativ 100 metri spre nord-vest față de biserică, dar cu timpul suprafața lui s-a extins, ajun-gând până în curtea bisericii. Tot în vecinătatea bisericii, vizavi de aceasta, se află și casa parohială. Aceasta a fost construită în anul 1907, în timpul păstoririi preotului Gheorghe Cărăușu și de atunci a fost locuită de familiile preoților care au slujit în parohia Dealu. De-a lungul istoriei sale de 242 de ani, de la primul locaș construit în anul 1772 și până astăzi, în slujba bisericii din parohia Dealu au fost mai mulți preoți slujitori. Despre primii păstori ai acestui locaș se regăsesc foarte puține informații în monografia bisericii. Primul menționat în această lucrare este pr. Haralambie Vasiliu, cel cu glasul răgușit, care se pare că era un urmaș al fostului administrator al gospodăriei de la Zvoriștea a domnitorului Alexandru Moruzzi, domn al Moldovei în timpul domniilor fanariote. Despre următorul preot al Bisericii „Sfinții Voievozi”, pr. Constantin Bușilă, nu se cunosc niciun fel de informații. Între anii 1918-1928, parohia Dealu a fost păstorită de pr. Gheorghe T. Cărăușu, al cărui nume apare în documentele parohiei și drept ctitor al acestei biserici. Primele demersuri făcute pentru zidirea celei de-a treia biserici a parohiei Dealu au fost întreprinse de către pr. Vasile Liciu, preot paroh pentru o perioadă de numai 2 ani (1928-1930), fiind chemat la Domnul. Piatra care a fost folosită pentru construirea acestei biserici a fost strânsă de către acest preot. Între anii 1930-1965, paroh al bisericii din Dealu a fost pr. Aurel Teodoru. Acesta a dus la bun sfârșit lucrarea începută de pr. Liciu, finalizând zidirea actualei biserici în anul 1936. După construirea și punerea la punct a tuturor detaliilor și a picturilor interioare, activitatea părintelui Teodoru a vizat contracararea trecerii creștinilor spre sectele protestante și întronarea în viața satului a relațiilor de întrajutorare între săteni. Istoria bisericii ortodoxe a parohiei Dealu ne este mai bine cunoscută datorită existenței unei scrisori a pr. Teodoru, scrisă în anul 1935 și care a fost găsită sub crucea de pe turla bisericii cu ocazia efectuării unor reparații capitale, în care acesta prezintă, pe lângă activitatea anevoioasă pe care o presupune obținerea resurselor necesare pentru construcția bisericii, și o scurtă biografie a sa și a părinților slujitori predecesori la altarul Bisericii „Sfinții Voievozi”. Însuși părintele își motivează decizia de lăsa această scrisoare urmașilor săi astfel: „Las vouă scris cele ce urmează deoarece eu n-am avut fericirea să citesc niciun rând scris de cei ce-au făcut biserica în care slujesc eu acum”. Câteva rânduri din acea scrisoare le redau în continuare: „Stau și eu cățărat pe șipcele ce urmau a fi acoperite cu țiglă, într-o zi de toamnă, în 17 septembrie 1935, când îmi veni în gând să scriu aceste rânduri, pentru a le lăsa document acelora ce Dumnezeu îi va învrednici să le citească. Doamne, și când mă gândesc cu câtă trudă și cu cât efort clădim această biserică. Am început-o în anul 1934… și Dumnezeu știe când o vom termina. Voi încerca să lămuresc de ce am început-o așa de mică. De ce? Pentru ca să o terminăm mai repede, căci vorba veche „nu te întinde mai mult decât ți-i plapoma”, așa și noi, de ce să începem una mare și apoi să nu o putem termina repede. În 5 septembrie 1930 am fost hirotonit diacon, iar la 6 septembrie 1930 am fost făcut preot pe seama parohiei Dealu, parohie unde sunt și astăzi. Când am venit în parohie, am găsit în curtea bisericii strânsă piatra cu care am construit biserica. Piatra a fot strânsă de preotul ce mi-a făcut mie loc în parohie căci pe dânsul Dumnezeu l-a luat la El la 11 mai 1930. Preotul despre care vorbesc se chema Vasile Liciu … Pentru biserica aceasta am muncit și zi și noapte pentru a strânge un ban. Mi-aduc aminte că aveam 30.000 lei în casa comitetului nostru când am început lucrarea. Apoi am tipărit niște cărămizi a 2 lei pe care le-am trimis în toată țara și numai datorită lor am început biserica… și acum mă gândesc oare câți ani va trăi această biserică și oare cine și când vor citi rândurile mele?” Pr. Mihai Costinescu a slujit cu credință, pricepere și pasiune Biserica Dealu în perioada 1965-1974. Acesta a rămas în memoria credincioșilor ca fiind un preot înzestrat de Dumnezeu cu o mare dragoste față de oameni și cu capacitatea de a le înțelege necazurile și de a le da sfaturi folositoare. Între anii 1974-2009, paroh al parohiei Dealu a fost pr. Ioan Grădinaru. Dedicat misiunii pastorale și cu o foarte bună pregătire teologică, muzicală și psihologică, acesta a fost un vrednic slujitor al altarului bisericii acestei parohii. Mereu alături de enoriașii săi, a știut să împărtășească atât bucuriile, cât și necazurile acestora și i-a îndrumat duhovnicește pe cei care i-au cerut sfatul. Fiind și profesor de religie în perioada 1989-2006, pr. Grădinaru a avut o permanentă comunicare cu elevii săi. Ajutat de oameni loiali, a întreținut în bune condiții bunurile bisericii și a îmbogățit patrimoniul acesteia. Astfel, a fost construită casa de prăznuire, a fost împrejmuit cimitirul parohial, a fost schimbat gardul bisericii și al casei parohiale. Tot în perioada când paroh era pr. Grădinaru, a fost schimbat și acoperișul din țiglă al bisericii cu acoperiș din tablă, moment în care a fost găsită și scrisoarea din 1935 a pr. Teodoru. De asemenea, biserica a fost dotată cu centrală termică, iar în anul 2008 a fost donată o catapeteasmă nouă de către o familie din parohie. Din 2009, anul pensionării pr. Ioan Grădinaru, cu voia lui Dumnezeu și cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Pimen, am fost numit paroh al bisericii ortodoxe din Dealu, eu, pr. Cîrlan Constantin, fiind instalat în parohie la sfârșitul lunii noiembrie. În anul 2010, bisericii noastre i-au fost înlocuite geamurile, întrucât cele vechi erau uzate. De asemenea, gardul și poarta bisericii au fost înlocuite prin donația și munca unei mame și a celor doi fii ai săi, familie care a mai ajutat biserica din Dealu și în trecut. La începutul anului 2011, cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Pimen și cu acordul Consiliului parohial, au demarat lucrările premergătoare pictării din nou a bisericii, din cauza faptului că pictura existentă era înnegrită ca urmare a unui incendiu care a avut loc în interiorul locașului în urmă cu mai mulți ani. Astfel, cu sprijinul enoriașilor parohiei, a fost decopertată toată pictura, iar biserica a fost tencuită din nou și a fost aplicat stratul de frescă neagră. În anul 2012, după aprobarea devizului de către Patriarhia Română, au început lucrările propriu-zise de pictură a bisericii, care se desfășoară și în prezent. Pentru realizarea acestei lucrări de amploare, pe lângă sprijinul și îndrumarea primite din partea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și a Protopopiatului Suceava I, am fost sprijiniți financiar și de către Primăria Zvoriștea, Consiliul Județean Suceava și Secretariatul de Stat pentru Culte. Sprijinul venit din partea primăriei Zvoriștea nu se limitează doar la partea financiară. Întotdeauna am găsit înțelegere și am primit îndrumare din partea domnului primar, pentru soluționarea diverselor probleme administrative cu care m-am confruntat. Țin să menționez că toate lucrările realizate sau care sunt în curs de desfășurare în parohia noastră se datorează, în primul rând, credincioșilor din satele Dealu și Buda, enoriași ai parohiei Dealu care au fost de acord cu inițiativele venite din partea preotului paroh, l-au sprijinit moral și au ajutat constant atât financiar, cât și prin muncă fizică Biserica „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”. Oameni simpli, în mare parte agricultori sau pensionari, mulți dintre ei văduvi, au știut întotdeauna să dăruiască din puținul lor și bisericii sau celor aflați la nevoie. Nicio solicitare venită din partea preotului paroh nu a fost respinsă, chiar dacă aceasta a presupus uneori o muncă istovitoare. În prag de iarnă, înainte de începerea Postului Nașterii Domnului, când enoriașii și-au încheiat muncile agricole, parohia Dealu se pregătește să își sărbătorească hramul și pe cei doi ocrotitori ai săi: Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil. Astfel, cu mic cu mare, credincioșii sunt așteptați la Sfânta Biserică pentru a lua parte la Sfânta Liturghie și a cinsti pe cei doi patroni și ocrotitori ai parohiei noastre. Pr. CONSTANTIN CÎRLAN Parohia Dealu