Mitropolitul Nectarie se justifică

Temeinicia monografiei Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc și vremea sa (Editura Pim, Iași, 2013, 514 p.), semnată de dr. Vasile Diacon, a readus în atenție viața și activitatea unui vrednic ierarh bucovinean, originar din Stulpicani, dar cu ample ramificații familiale în Vama, ajuns la cea mai înaltă poziție bisericească în provincia de nord a României: Mitropolit al Bucovinei.

 

De-a lungul unei vieți bogate în fapte, cu preocupări (și reușite) diverse, N. Cotlarciuc, preot, gazetar, poet, bibliotecar, profesor universitar, parlamentar, a avut parte, inerent pentru o figură de prim-plan, de diverse atacuri, incriminări, acuze. La unele dintre aceste lovituri a dat însuși răspuns, printr-o intervenție publică, de gazetă, care ni se pare interesantă – și pilduitoare, pentru moravurile de atunci (dar și pentru cele de astăzi!). Textul, publicat în „Glasul Bucovinei” din Cernăuți (An. II, nr. 232, 4 sept. 1919, p. 2), sub titlul O scrisoare, semnat Dr. Cotlarciuc, vorbește de la sine, așa încât nu mai necesită comentarii: […] Ziarul „Bucovina”, secundat acum și de „Vremea nouă”, îmi adresează mereu unele invective. Țin să declar că n-am obiceiul să consider atacurile anonime de prin jurnale. Am făcut însă o excepție cu o notiță apărută în „Bucovina”, care mă socotea cu un salar de 7.000 cor. lunar, ceea ce, în fine, dacă ar fi realitate, ar contribui numai la creșterea valutei acțiilor mele. […] Pentru lumea cinstită, constat că calcularea salarului meu e neadevărată și tendențioasă. Pe lângă salarul de profesor – și acesta calculat îndoit – nu am alt salar. La Banca țării primesc numai taxe pentru ședințe, în regulă o dată pe lună, iar la biblioteca Universității, după emigrarea germanilor, ca fost bibliotecar prin 19 ani, mi s-a încredințat conducerea fără nici un salar. Pe lângă aceste funcții mai am și altele pe la atâtea societăți filantropice – amintesc în treacăt numai „Ocrotirea orfanilor” – unde pe lângă muncă pun și din pungă. Invit pe acei care mă invidiază pentru funcțiile mele multe – cum sunt convins că au mult timp la dispoziție, căci aceștia stau toată ziua de pază la poarta Palatului Național sau în așa-zisul „Club român” și răsfoiesc alte cărți de cum răsfoiesc eu la bibliotecă – să se prezinte la mine pentru a le pune la dispoziție unele funcții de ale mele.