Carolina Ilica
Sub mottoul „Plângând de-atâta frumusețe”, marea poetă Carolina Ilica – cu obârșii în Vidra-sat din legendarii Munți Apuseni, ai crăișorului Avram Iancu, scriitoare care a copilărit și a urmat cursurile liceale ale celei mai vechi școli de învățători ai neamului românesc: Școala Preparandală din Arad – a udat cu apă vie memoria mamei sale, Mager Victoria-Valeria, căreia i-a dedicat expoziția. Apa vie a civilizației de nouă ori milenare a daco-geto-tracilor – de unde au izvorât și curg snaga și datinile, tradițiile, meșteșugurile/Arta artelor de a trăi și de a supraviețui, obiceiurile și gloria din matusalemica Europa Veche – a fost botezată, în timp, de specialiști, comentatori și promotori ai etnografiei, Civilizația Lemnului, Civilizația lânii, a borangicului, inului și cânepii. Pe/în aceste materiale, botezate, parcă, în Duhul Sfânt, culese cu grijă din codrul, totdeauna frate al românului, în lungi și neguroase istorii, ori adunate din țarina, din ograda, plină de orătănii și vite -, Marea Doamnă a liricii românești, neîncoronata (încă !?) Regină a Spiritului Românesc (adevărat, curat, neîntinat de patimi și vanități deșarte), Regină a ideilor nobile de românism, românitate, panromânism, panromânitate: Carolina Ilica a găsit de cuviință să le închine/ să le inculce, în clipe de inspirație divină, șase dintre cele 12 cărți – scrise nu cu pana ori condeiul muiate direct în Luceafăr, bătute nu la mașina de dactilografiat, trecută rapid în amintire, și nici ,,procesate’’ pe computer, ci caligrafiate, cu harnicul Ac al țărăncii, pe creații ivite din războiul de țesut: scoarțe, ștergare, ii, zăvelci, fote, brâie și câte și mai câte, zeci, poate sute, piese de îmbrăcat pruncii, soții, părinții și bunicii, de îmbrăcat pereții casei, patul, lada de zestre, creații (de o frumusețe răpitoare, dar și de o utilitate inexpugnabilă) tot ale inimii, minții și mâinilor Femeii, cea mai răbdătoare, tenace și, la nevoie, cea mai aprigă apărătoare/ocrotitoare a Familiei. Altfel exprimat, Carolina Ilica și-a scris cele mai proaspete cărți de poezie – deocamdată șase, din cele 12 proiectate – nu pe suportul de imprimare al ultimei jumătăți de mileniu: hârtia și nici pe „suportul electronic” din ultimele decenii, ci direct pe pânza mirificelor țesături rânduite de Dumnezeu să nu lipsească din nicio casă de țăran român, unde liota de copii asigura perpetuarea neamului său stră-străvechi, de-o vârstă cu lumina pe-acest pământ niciodată părăsit, ci totdeauna locuit, hrănit cu sudoarea muncii sale, a țăranului, hrănit cu lacrimi și rouă – sudoarea privighetorilor care au trudit toată noaptea, cântând, cum ar fi scris Lucian Blaga. În deschiderea evenimentului, a vorbit – cu grație zâmbitoare și lumină de gazdă cald primitoare – frumoasa, inteligenta și telegenica Doamnă Ioana Drăgan, director în Institutul Cultural Român (coordonatoarea salbei de mărgăritare: zecile de I.C.R.-uri zvârlite, ca un curcubeu, în lume, de Ministerul de Externe și de Ministerul Culturii din România). Mierea spiritului românesc – în viziunea integratoare a poetei Carolina Ilica din neconvenționalele sale „Cărți de la Vidra” (adică de Acasă, din obârșiile nimbate într-un dor fără sațiu, uneori în dorul de dor, cel mai adesea în Dorul de Dumnezeu – dor de rădăcini nepierdute în timp, dor de curăția izvoarelor și prundurilor primordiale, dor de copilăria leagăn de aur și dor de neamul său!) – a fost privită în zare, în curgerea sa de aur transparent, a fost decantată, degustată cu temeritate și gustată cu savoare, tâlcuită și deztâlcuită, dezlegată de sensuri și semnificații (așa cum Nichita Stănescu și Mircea Dumitrescu legau și dezlegau „Noduri și semne”, acum vreo patru decenii) de personalități de prim-plan ale vieții cu adevărat românești: criticul literar și jurnalistul de vocație Ioan Adam (laureat, în 20 decembrie 2007, al Marelui Premiu acordat de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România); prof. univ. dr. Nicolae Georgescu, critic și istoric literar, eminescolog de notorietate; prof. univ. dr. Andrei Ionescu, expert în spaniolă și traducător de mare rafinament; Paula Iacob, celebru avocat, în al cărei eclatant palmares profesional se înscriu pledoariile în care i-a apărat, separat, pe Ștefan Andrei, cel mai valoros ministru de Externe de la Nicolae Titulescu încoace, respectiv pe atât de nefericitul și pe nedrept hulitul Nicu Ceaușescu, fiul cel mic al „Dictatorului” din Epoca de Aur a României. Din partea Ministerului Culturii și a Revistei europene de cultură și educație națională, pe care o editează la Craiova, LAMURA -, Dan Lupescu a transmis un mesaj de prețuire pentru protagonista acestui regal de spirit românesc și de poezie: Doamna Carolina Ilica. Magica seară de literatură și artă găzduită de Institutul Cultural Român, la palatul său central din București, s-a încheiat prim mărturia de credință și recitalul susținute chiar de poeta Carolina Ilica. Dintre personalitățile de excepție care au onorat evenimentul amintim doar pe marele pianist Dan Grigore; criticul și istoricul literar Valeriu Râpeanu (cel care, în deceniul al optulea al veacului trecut, pe când era directorul Editurii EMINESCU, i-a acordat premiul pentru debut în volum, selectând-o din o …mie de candidați, volumul urmând a purta titlul, de o expresivitate irezistibilă: „Neîmblânzită ca o stea lactee”); prolificul poet, romancier și eseist Constantin Lupeanu, mulți ani ambasador în Lumea Chineză, recunoscut drept cel mai valoros sinolog din lume de chiar specialiștii din Beijing; prof. univ. dr. Ioan Opriș, ex-ministru adjunct al Culturii, o autoritate incontestabilă în muzeologie, muzeografie și, în genere, în patrimoniul cultural național; inconfundabilul interpret Doru Tufiș, și el director în Ministerul Culturii condus, în anii 2001-2004, de acad. Răzvan Theodorescu. Dintre membrii Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, am desprins chipurile remarcabile ale doamnei Georgeta Adam și ale domnilor Bebe Răvescu („Bucureștiul literar și artistic”), Emil Stanciu („Meridian”), Romulus Turbatu (editor coordonator al Revistei LAMURA). DAN LUPESCU În fotografie: Carolina Ilica, invitată de onoare la Festivalul literar „Magda Isanos și Eusebiu Camilar” 2009
Comentarii