CONSTANTIN ȘTEFURIUC – Inedit

Pagina de literatură a ziarului „Zori noi” – mediu fertil de formare și promovare scriitoricească (XIX)

LITERATURA SUCEVEANĂ CONTEMPORANĂ
 

MĂRTURISIRI Te salut, Ștefuriuc, pui de cuc, Îmi pare rău dar n-am avut nici un fel de relații cu ziarul „Zori noi” și n-am despre el nici un fel de amintiri. Te salut, Ștefuriuc, pui de cuc. Geo Bogza oct.[ombrie] 1978 * Într-adevăr, Geo Bogza nu avu nici un fel de relații cu „Zori noi”, în schimb a publicat de două ori în suplimentele literare ale ziarului sucevean. O tabletă se cheamă Inima mea la Suceava și a apărut în august 1966, iar cea de a doua se numește Asfalt (File dintr-un carnet sucevean) și este datată – iulie 1967. Am făcut această precizare nu numai de dragul adevărului, ci, cumva, nedumerit de imprecizia maestrului. C.Ș. Pentru mine, elevul de la Fălticeni, mai apoi studentul de la Iași și pentru alții de vârsta mea, pagina culturală a ziarului de la Suceava exercita, fără îndoială, o adevărată fascinație. Înainte de a publica mă uitam, mărturisesc, și cu o oarecare invidie la cei care se bucuraseră de încredere, la cei care-și vedeau tipărite gândurile, încercările lor. Știam că de acolo începuse drumul lui Labiș și asta însemna enorm pentru noi toți. Dar și lucrurile care se publicau în acel chenar, fără să atingă nu știu ce strălucire, erau scrise cu sufletul, lăsau să se vadă ardere, talent din partea celor care le așezaseră pe hârtie. Povestirile și reportajele lui George Sidorovici îmi dădeau cele mai mari bucurii. Erau în acele pagini lucruri scrise temeinic, aveai senzația, citind, că intri pe o vale și te umpli de foșnet de apă și de frunze. Mai apoi am aflat că acele pagini erau frământate într-o muncă care nu era cu nimic mai puțin grea ca aceea a unui om dintr-o mină. Sigur, se publicau și unele pagini mai slabe, dar dincolo de acestea era un entuziasm care făcea bine, care se prelungea ca un ecou într-o pădure și din când în când se iveau lumini și sclipete. Parcă așa ne-am trezit într-o zi cu nechezatul de mânz al lui Constantin Ștefuriuc. Într-o altă zi am început să-l descopăr și să-l îndrăgesc pe Nicolae Turtureanu, mai apoi pe Radu Mareș, pe Cătălin Ciolca și pe câți alții. De pagina asta a ziarului de la Suceava se leagă și începuturile mele. Apariția în ziar, într-o perioadă când lipsa spațiului tipografic era dureroasă, mi-a dat sentimentul că nu arunc degeaba undița în apele scrisului. Nu e puțin lucru. Poate de asta, având în vedere tradițiile și existența unor oameni de vocație azi la Suceava, reușita pagină a ziarului ar putea foarte bine să devină o revistă a Nordului. Grigore Ilisei * În condițiile unui centru cultural, cum se vrea a fi Suceava, lipsit de revistă, editură, asociație de breaslă (și alte modalități de expresie literară), existența unei pagini periodice, cum este cea a ziarului „Zori noi”, înseamnă mult și puțin. Mult, pentru că facilitează exprimarea publică a autorilor și veleitarilor „întru ale scrisului” din această zonă a țării precum și întreținerea unui climat stimulativ necesar vieții spirituale de provincie; și puțin, pentru că o asemenea întreprindere nu poate suplini valențele și potențele unei publicații de profil, având o „bătaie scurtă”, limitată geografic și valoric. Sincer să fiu, pentru mine „Coordonatele literare” au avut, în perioada de formare ca tânăr scriitor, un deosebit rol stimulativ. Ce-i drept, în faza inițială de apariție, adică în urmă cu aproximativ 15 ani, „Coordonatele” beneficiau de ajutorul unui inventiv și autoritar „mentor”: romancierul de mai târziu, Platon Pardău. Acesta reușise să le confere („Coordonatelor”) o adevărată ținută de publicație de sine stătătoare. În scurtă vreme, respectiva pagină de duminică se transforma într-o interesantă microrevistă, abordând deopotrivă poezia, proza, eseul critic și de artă. Între colaboratorii din acea vreme se numărau: Traian Chelariu, Teofil Lianu, George Sidorovici, Alexei Rudeanu, Lucian Valea, Ion Murgeanu, Radu Mareș, Cătălin Ciolca și mulți alții. Așa că era pe deplin justificată bucuria pe care o încercam de câte ori îmi vedeam semnătura acolo, inserată alături de nume vehiculate deja în presa literară. Din acele „fițuici literare”, intercalate bilunar între foile ziarului „Zori noi”, avea să se nască mai apoi suplimentul social-politic și literar „Suceava”, la care și azi mă gândesc cu nostalgie și spre care mă întorc uneori cu plăcută emoție. „Coordonatele” de acum păcătuiesc de o prea exagerată sobrietate. Proza și poezia găzduite aici fac de cele mai multe ori deservicii eventualilor începători, celor ce se pregătesc să bată la porțile muzelor. Îngustarea ariei tematice impune chiar autorilor notabili un anumit „rabat la calitate”, jenant, dacă nu chiar compromițător. Apar versuri puerile, ilustrative, ca să nu mai vorbim de numeroasele schițe și povestiri înotând în aceleași clișee demonetizate. Nici despre așa-zisele cronici literare nu se pot spune cuvinte încurajatoare. Este bine că spațiul de critică se rezervă cu precădere scriitorilor locali și originari din această parte a Moldovei, dar elogiul exagerat, ca și trecerea cu vederea peste neîmplinirile și ratările volumelor recenzate nu fac nici un serviciu autorilor respectivi, nici literaturii. Cu alte cuvinte, un „patriotism local bine temperat” ar aduce mult mai mult câștig de cauză. Cu cele mai bune urări prietenești, Ion Beldeanu Text stabilit și comunicat de NICOLAE CÂRLAN

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: