Pretutindeni unde există viță românească, în ziua de miercuri, la 15 ianuarie, s-a vorbit, s-a cântat, s-a recitat din și despre Eminescu. S-a visat și s-a zburat cu Eminescu, căci la El găsim sentimentul de libertate pe care îl dă visul și numai la El venim după adevărul care ne face liberi. La Cernăuți s-a cântat și s-a recitat cu mai mult suflet, cu mai profundă afecțiune decât pe tărâmurile unde românii au parte de libertate și adevăr. La noi Eminescu e mai presus de sintagma „Poetul nepereche”, El purtând simbolul unicei salvări și ultimei speranțe de dăinuire a ființei naționale. Suntem copiii Lui – buni sau răi, recunoscători sau ingrați, păstrători sau demolatori de identitate. Odată ce am avut norocul să ne naștem români, suntem deopotrivă ai lui Eminescu, măcar în zilele când îi preamărim Nașterea și îi comemorăm trecerea în Eternitate. Noi, chipuri de lut, am privit în dimineața de 15 ianuarie mai visători la Luceafăr, pășind pe urmele marelui noroc de a avea la Cernăuți două statui ale Poetului, plasate în locuri ce i-au marcat adolescența. La poarta Casei lui Aron Pumnul primii întâlniți au fost tinerii de la Catedra de Filologie Română și Clasică a Universității „Yuri Fedkovyci” – studenții dnei dr. doc. Lora Bostan. M-am pornit de acasă mai devreme, cu gândul că voi avea timp să intru în pridvorul Casei unde-și petrecea nopțile albe, pierdut în universul cărților, copilul Mihăiță Eminovici. Dar curtea era deja arhiplină, inițiatorul florilegiului omagial, poetul Ilie T. Zegrea, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, anunțând tradiționala ceremonie de depunere a florilor din partea societăților naționale românești, oaspeților din județul Suceava, Consulatului General al României la Cernăuți, prezent in corpore. Un moment de vârf l-a trăit pe muntele de lumină al Luceafărului poetul, traducătorul, istoricul literar, distinsul om de cultură, Mircea Lutic, învrednicit de cea mai înaltă apreciere a creației sale – Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române, pentru poezie pe anul 2011. Un preambul edificator la acest eveniment de excepție pentru comunitatea noastră l-a făcut scriitorul Vasile Tărâțeanu, membru de onoare al Academiei Române, care a menționat că nu există alt loc mai semnificativ pentru înmânarea acestei prestigioase distincții, subliniind că premiul decernat lui Mircea Lutic pentru culegerea de versuri „Arminden cu heruvimi” ne onorează pe toți intelectualii români din Bucovina. Deoarece în virtutea circumstanțelor familiale n-a avut posibilitatea să se deplaseze la București și să asiste la solemnitatea Academiei Române, înalta distincție i-a fost înmânată de Consulul General al României la Cernăuți, dna Eleonora Moldovan. Discursul pe care Mircea Lutic l-ar fi rostit în mediul academic i-a fost rezumat de efervescența emoțiilor la câteva trepidante cuvinte: „Consider locul acesta mult mai apropiat de prezența fizică și spirituală a marelui nostru Poet. E un moment de vârf al existenței mele că modesta-mi activitate a devenit cunoscută în cel mai înalt forum al culturii române, iar cartea mi-a fost citită de o bună parte a membrilor Academiei Române. Sunt recunoscător lui Vasile Tărâțeanu că a contribuit ca volumul să fie citit de mari personalități, învrednicindu-se de atenția domniilor lor. E o mare onoare pentru mine”. Exprimându-și sentimentele de bucurie de a fi împreună în această Zi mare care, de fapt, e o stare permanentă de spirit pentru românii ce l-au luat pe Eminescu drept model de slujire a neamului, Consulul General al României la Cernăuți, dna Eleonora Moldovan, a adresat mulțumiri tuturor organizatorilor și persoanelor prezente. În special a stăruit asupra faptului că data nașterii lui Eminescu a devenit și Ziua Culturii Române – sărbătoarea reîntregirii spirituale: „E un lucru esențial pentru fiecare român să vină de fiecare dată la o întâlnire cu Eminescu, pentru că e un prilej de a ne reculege, un remediu de a ne păstra conștiința națională pură, vie și curată. Vă doresc ca întâlnirile cu Eminescu să le aveți zilnic, pentru că ele sunt și atunci când ne amintim de poezia eminesciană, și când ne aprofundăm în cugetările filosofice ale Poetului. Modelul spiritual, moral, cultural Eminescu să ne călăuzească pașii și să avem mereu parte de asemenea întâlniri eminesciene. La mulți ani Eminescu, la mulți ani Ziua Culturii Române!”. Dna Lora Bostan a vorbit despre lucruri ce le transmite în permanență studenților ei: cunoașterea corectă a vieții și operei eminesciene ne poate zidi frumos, vertical, ca un turn de mănăstire ștefaniană. Această cunoaștere începe de la primii pași ai elevului Mihăiță Eminovici prin Cernăuți, simbolică fiind manifestarea organizată cu o zi înainte la sediul Societății „Mihai Eminescu”, unde arhivistul Dragoș Olaru a realizat virtual un periplu prin locurile marcate de prezența lui Eminescu la Cernăuți. „A fost o excursie spirituală în trecutul și valorile noastre. Ne-am îndepărtat în timp și totodată ne-am apropiat de prezent. În această lume pragmatică se pierde legătura cu trecutul, cu limba maternă, cu însăși ființa națională. Nu Eminescu are nevoie de recunoașterea noastră, ci noi avem nevoie de El pentru a ne păstra așa cum am fost creați. Citindu-l, vedem că Eminescu înseamnă iubire de acest pământ, de limbă, istorie… Dacă vrem să-i avem aproape pe copiii și nepoții noștri, nu trebuie să-i îndepărtăm de la ramura acestui copac viguros. Eminescu va trăi cât va exista măcar un singur român …”. Cuvintele de prețuire pentru Poetul nostru, ancorat temeinic în literatura universală și în circuitul de valori umane, rostite de un oaspete din Lviv, Lesea Luțik, președinta societății huțulilor de acolo, ne dau certitudinea că Eminescu este alesul viitorului, numele fiindu-i purtat prin secole indiferent de spiritul neadormit al românilor. Dar, spre deosebire de geniul eminescian, lucrurile materiale care l-au înconjurat au o durată efemeră dacă sunt lăsate în voia sorții. De data aceasta nu s-a suflat o vorbă despre starea degradantă a Casei lui Aron Pumnul. În 24 de ani de când a fost readus Eminescu în fața ei ne-am înălțat, la figurat vorbind, turnuri de iubire pentru Poet. Au apărut prin localitățile noastre lăcașe mărețe de închinare, numai pentru cea mai de valoare biserică a sufletului – Muzeul „Mihai Eminescu” – nu se găsesc, nu se pot aduna mijloace. Se vede că cercetarea teoretică a adevărului eminescian necesită mai ușoare eforturi decât restaurarea unei Case. …Însoțiți de melodiile corului „Dragoș Vodă”, cu buchete tricolore, exponenții comunității românești, având alături și reprezentanți ai autorităților regionale, au troienit cu flori statuia Poetului din centrul orașului. Iar la Biblioteca regională „Myhailo Ivasiuk” Eminescu a tronat în împărăția cărților. Prin recitalul de poezie și melodiile interpretate de talentatul chitarist Dumitru Facas, studenții dnei Lora Bostan au conturat formula „Eminescu înseamnă iubire”, iar eleva Maria Hrizeliuc de la ȘM Voloca, îndrumată de profesorul Nicolae Mintencu, a cântat și a recitat „Glossă”, denotând profunda înțelegere că „Viitorul și trecutul/sunt a filei două fețe, /Vede-n capăt începutul/Cine știe să le-nvețe;”. Recitalul tinerilor l-a inspirat pe oaspetele sucevean, laureatul premiului „Lucian Blaga” al Academiei Române, Constantin Hrehor, poet, publicist și părinte spiritual a câtorva mii de enoriași, să invoce copilăria lui Eminescu la Cernăuți, Casa lui Aron Pumnul urmând să devină un bun de patrimoniu pentru toată România: „Însuși Eminescu este o casă a românilor, pe temelie de piatră, în mijloc cu o pâine mare din care ne hrănim și ne înveșnicim”. Șoaptele lui Eminescu au străbătut din cărțile prezentate de Mircea Lutic („Vistieria tăcerii” de Elena Marița – o întrupare de metafore poetice ideale) și Ștefan Broască („Cultivatorii de iluzii” de Ilie T. Zegrea – o culegere de subtilă eleganță din colecția „Opera omnia”, poezie contemporană). Ambele volume sunt reprezentative pentru autori și, desigur, merită o prezentare aparte. Menționăm că Ilie T. Zegrea a venit la sărbătoarea eminesciană și cu trei numere ale revistei scriitorilor români din Cernăuți „Septentrion Literar”, iar Vasile Tărâțeanu – cu o desagă de cărți de diverși autori, consacrate Poetului Național. La capitolul lansării de carte s-a încadrat și monografia comunei Poiana Stampei, promovată de Vasile Bâcu, președintele Societății „Mihai Eminescu”, fiind de față autorii – Ioan și Paraschiva Abutnăriței de la Vatra Dornei. Cu o gingașă crenguță de brad, cu tremur cristalin de clopoțel, vocea Victoriei Costinean, Lucrător Emerit al Culturii din Ucraina, a făcut să răsune un duios colind pentru Nașterea sufletului poporului român. La Muzeul etnografic regional, Elena Tărâțeanu, directoarea Muzeului „Mihai Eminescu”, și gazda Olena Zatulovskaia au primit corul „George Enescu” al intelectualilor din Dorohoi, condus de Gheorghina Gușulei, originară din Ropcea. Invitați de Fundația civică „Gheorghe Asachi”, prin stăruința președintei Eugenia Cimborovici-Teodoreanu, coriștii, alături de elevele din Târnauca, Anastasia Maftei și Corina Vornicu, au însuflețit melodios miracolul versurilor eminesciene. Major a încheiat minispectacolul grupul de bărbați al Corului „Dragoș Vodă” – cu un cântec istoric ce ne-aduce aminte că frații în veci vor fi frați, întărit de îndemnul să începem ziua de mâine cu „Deșteaptă-te române!”. Ne-am bucurat de această Zi așa cum Eminescu știa să se bucure de viață, dar și ca nimeni altul să îndure calvarurile ei.
Comentarii